Wolters Kluwer, Tratament fiscal privind locuinta de serviciu

Tratament fiscal privind locuinţa de serviciu.

Tratamentul fiscal al locuinţei de serviciu

Locuinţă de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.

Locuinţele de serviciu fac parte din patrimoniul agenţilor economici sau al instituţiilor publice centrale ori locale şi se administrează în interesul acestora prin închiriere salariaţilor proprii, contractul de închiriere fiind accesoriu la contractul individual de muncă.

Condiţiile de administrare şi de închiriere a acestor locuinţe se stabilesc de către conducerile agenţilor economici sau ale instituţiilor deţinătoare, cu respectarea prevederilor legale.

Fondul de locuinţe de serviciu se compune din:

a) locuinţe existente, care, potrivit prevederilor legale, rămân cu destinaţia de locuinţe de serviciu la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) locuinţe noi.

Condiţiile şi durata de închiriere vor fi stipulate în contractul de închiriere încheiat între părţile contractante, accesoriu la contractul de muncă.

Locuinţele noi se finanţează, în condiţiile legii, din:

a) bugetul de stat şi bugetele locale, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie;

b) bugetele agenţilor economici, pentru salariaţii acestora.

Locuinţele de serviciu se vor amplasa după cum urmează:

a) pe terenurile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru locuinţele finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, cu asigurarea viabilizării terenurilor;

b) pe terenurile aparţinând agenţilor economici, pentru locuinţele şi lucrările de viabilizare a terenurilor, finanţate din bugetele acestora.

Art. 2 lit. d), art. 51, art. 53 din legea 114/1996 republicată şi actualizată.