Wolters Kluwer, Tratament contabil acreditive

Acreditivul este un instrument de plată des utilizat în schimburile economice internaţionale.

Din punct de vedere juridic, acreditivele sunt instrumente de plată prin care o bancă garantează irevocabil că exportatorul va fi plătit doar în urma prezentării anumitor documente şi îndeplinirii condiţiilor prevăzute în contract. Cu alte cuvinte, acreditivul este o formă de garantare a încasărilor.

Din punct de vedere practic, deschiderea unui acreditiv se poate transpune în următoarele etape:

1. Încheierea contractului şi; alegerea modalităţii de plată prin acreditiv

2. Depunerea cererii de deschidere a acreditivului şi a ordinului de plată;

3. Banca plătitorului comunică deschiderea acreditivului şi transmite exemplare vizate din cerere şi ordinul de plată;

4. Banca plătitorului virează suma băncii furnizorului şi transmite exemplare vizate din cererea de deschidere a acreditivului şi ordinul de plată;

5. Banca furnizorului îl informează pe acesta de deschiderea acreditivului şi transmite exemplare vizate din cerere şi ordinul de plată;

6. Are loc livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor;

7. Furnizorul depune ordinul de plată şi documentele privind bunurile livrate;

8. Banca furnizorului restituie acestuia un exemplar vizat din ordinul de plată şi creditează contul furnizorului;

9. Banca furnizorului remite băncii cumpărătorului un exemplar din ordinul de plată şi documentele de expediere a mărfurilor;

10. Banca cumpărătorului transmite acestuia exemplarul din ordinul de plată şi documentele de expediere a mărfurilor.

Din punct de vedere contabil, în vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora. În contabilitate, operaţiunile care implică acreditive se ţin cu ajutorul contului contabil 541. "Acreditive". Astfel, acreditivele sunt o formă de decontare între furnizor şi cumpărător, şi în acelaşi timp, disponibilităţi în lei şi valută, puse la dispoziţia vânzătorului din care acesta din urmă îşi încasează contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate, la prezentarea documentelor justificative, precizate în cadrul unui contract comercial, de banca vânzătorului băncii cumpărătorului.

În general, acreditivele se utilizează ca şi modalitate de decontare în relaţiile cu partenerii externi, fiind impusă ca o garanţie a încasării contravalorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor vândute.

pct. 305 (1) din OMFP 1802/2014

Acreditivele în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operaţiunii se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de documente).

La finele fiecărei luni, se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare.

Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

pct. 304, 305 (2) din OMFP 1802/2014