Wolters Kluwer, Tranzactia

Tranzacţia este acordul intervenit între părţi, fie în faţa instanţei (inclusiv în faza executării silite), fie în afara acesteia.

Tranzacţia poate fi definită ca fiind învoiala sau contractul judiciar al părţilor, în scopul de a pune capăt unui proces existent, prin care ele îşi fac concesii sau renunţă reciproc la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la alta.

Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.

Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.

Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

Tranzacţia poate fi şi parţială, în cazul în care se renunţă la o parte din pretenţiile deduse judecăţii.