Wolters Kluwer, Tranzactia

Tranzacţia este acordul intervenit între părţi, fie în faţa instanţei (inclusiv în faza executării silite), fie în afara acesteia.

Tranzacţia este adeseori definită ca fiind învoiala sau contractul judiciar al părţilor, în scopul de a pune capăt unui proces existent, prin care ele îşi fac concesii sau renunţă reciproc la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la alta.

Acordul părţilor intervine fie în faţa instanţei, fie în afara instanţei şi presupune disponibilitatea dreptului, adică părţile să poată renunţa la acel drept. Cu alte cuvinte, tranzacţiei i se opune: indisponibilitatea dreptului, interesul public şi ordinea publică, lipsa capacităţii şi a puterii de a tranzacţiona (a se vedea comentariul la art. 438 C. pr. civ. – G.B.).

Tranzacţia poate fi şi parţială, în cazul în care se renunţă la o parte din pretenţiile deduse judecăţii.