Wolters Kluwer, Suspendarea procesului

Suspendarea procesului reprezintă oprirea cursului judecăţii ca urmare a unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa ori de situaţia lor personală din proces.

Suspendarea judecăţii reprezintă un incident în cursul acesteia.

Prin urmare, suspendarea judecăţii presupune existenţa unui proces în curs.

Suspendarea judecăţii este şi o garanţie a unora dintre principiile procesului civil: dreptul părţii la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul egalităţii părţilor, principiul contradictorialităţii.

Potrivit cu natura cauzelor, a normelor prin care ele sunt stabilite şi a soluţiilor impuse sau lăsate la aprecierea instanţei, suspendarea poate fi obligatorie sau facultativă.

Instanţa va suspenda judecata:

- când amândouă părţile o cer;

- când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea pricinii, dacă reclamantul sau pârâtul nu a cerut în scris judecarea în lipsă.

În ipoteza de la lit. a), suntem în prezenţa unei manifestări exprese de voinţă a părţilor, făcută în scris sau oral în faţa instanţei, care o va înscrie în încheierea de suspendare a judecăţii.

Potrivit art. 412 C. pr. civ., suspendarea operează de drept:

- decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora . Dacă, în momentul sesizării instanţei, cel chemat în judecată era decedat, judecata nu se suspendă, ci reclamantul urmează să-şi modifice cererea, chemând în judecată pe moştenitori;

- prin instituirea consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei cu privire la una dintre părţi, până la numirea tutorelui sau a curatorului;

- decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, dacă a survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar ;

- încetarea funcţiei tutorelui sau a curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;

- dizolvarea persoanei juridice, până la desemnarea lichidatorului;

- deschiderea procedurii insolvenţei , în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori a lichidatorului judiciar;

- formularea de către instanţă a unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

- în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Pentru a interveni suspendarea, este necesar ca împrejurările care justifică oprirea cursului judecăţii să fi intervenit pe parcursul soluţionării unei cauze, anterior închiderii dezbaterilor.

Împrejurările prevăzute la alin. (1) nu pot împiedica pronunţarea hotărârii, dacă ele au survenit după închiderea dezbaterilor.

Suspendarea facultativă , la care se referă textul legal reprodus, operează, în urma aprecierii oportunităţii ei de către instanţa judecătorească, când legea reglementează prin norme permisive cauzele de suspendare.

Instanţa poate suspenda judecata:

- când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori de inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

- când, într-o cauză similară, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;

- când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;

- în alte cazuri prevăzute de lege.