Wolters Kluwer, Sesizarea organului de executare
Sesizarea organului de executare
Sesizarea organului de executare
Sesizarea organului de executare este procedura prin care creditorul care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă solicită pornirea executării silite.
Proceduri legale prezentate sub formă de diagrame interactive, cu ajutorul cărora puteți verifica pas cu pas cum ar trebui să procedaţi într-un caz dat.
Află mai multe despre Fluxuri.
Doresti o prezentare?Contactează-ne!
Pas: Creanţă certă, lichidă şi exigibilă
Sesizarea organului de executare presupune existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.
Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau conţine elemente care permit stabilirea acesteia.
Creanţa este exigibilă atunci când a ajuns la scadenţă sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată.
NB! Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului [art. 663 alin. (5) C. pr. civ.], conform art. 874 alin. (3), art. 881 şi art. art. 882 C. pr. civ.
Textul legal are în vedere creanţele afectate de o condiţie suspensivă.
Pas: Cererea de executare silită
Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
Calitatea procesuală pentru a solicita executarea silită aparţine creditorului, iar în condiţiile art. 92 alin. (5), şi procurorului, pentru minorul, persoanele puse sub interdicţie şi dispăruţi.
De reţinut că executarea silită nu poate porni din oficiu.
Nu este exclusă, în aplicarea prevederilor art. 1.560 alin. (1) C. civ., nici formularea pe cale oblică, de către creditorul a cărui creanţă este certă, exigibilă şi stabilită printr-un titlu executoriu, a unei cereri de executare silită pe care propriul său debitor refuză sau neglijează să o formuleze, prejudiciindu-l pe creditor.
Cererea de executare silită trebuie să fie formulată în scris şi să menţioneze:
- executorul judecătoresc căruia îi este adresată;
- numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi debitorului;
- bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate ;
- modalităţile de executare solicitate de creditor ;
- semnătura.
Cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de către părţi, precum şi numărul de telefon, de fax ori altele asemenea (a se vedea comentariul la art. 664 C. pr. civ.).
De asemenea, conform alin. (4) al art. 664, la cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată.