Wolters Kluwer, Ridicarea punerii sub interdictie

Atunci când o persoană nu are discernământul necesar pentru a se îngriji singură de interesele sale, datorită unei boli mintale, alienaţie sau debilitate mintală, poate fi pusă sub interdicţie judecătorească. Ridicarea punerii sub interdicţie are loc atunci când dispar temeiurile care au stat la baza dispunerii ei şi trebuie cerută de asemenea numai instanţei de judecată.

Cererea se formulează în primul rând de cel pus sub interdicţie sau de către tutore. Cererea poate fi însă făcută şi de orice altă persoană care are cunoştinţă

de starea în care se află această persoană. Pot face această cerere, de exemplu: persoanele apropiate, rudele sau cunoştinţele, administratorii şi locatarii casei în care locuieşte, serviciul de stare civilă, notarul public, instituţiile de ocrotire, procurorul ş.a.

Cererea se depune la instanţa competentă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana a cărei punere sub interdicţie se solicită. În prezent, instanţa de tutelă este judecătoria.