Wolters Kluwer, Revizuirea

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se tinde la schimbarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Revizuirea vizează starea de fapt reţinută în hotărâre în urma judecăţii şi se poate exercita împotriva oricărei hotărâri care soluţionează fondul.

Revizuirea este o cale de atac de:

- retractare (se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată) ;

- nesuspensivă de executare (nu suspendă de drept executarea hotărârii definitive).

Revizuirea prevăzută de art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă priveşte situaţia în care ulterior pronunţării hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În principiu, revizuirea poate fi formulată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul şi în care exista una din situaţiile de excepţie expres prevăzute de lege.

Posibilitatea formulării unei cereri de revizuire se naşte, tot ca regulă, prin primirea de către parte a hotărârii judecătoreşti pronunţată într-una din situaţiile de excepţie prevăzute de lege.

Potrivit art. 509 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Cerinţa esenţială este ca instanţa să fi pronunţat hotărârea în lipsa unor înscrisuri, imposibil de prezentat, care, dacă erau cunoscute instanţei, ar fi fost de natură să determine o altă soluţie în litigiu.

Înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată, să fi fost necunoscut pentru instanţă şi revizuient, iar partea să fi fost împiedicată a-l prezenta.