Wolters Kluwer, Revizuirea

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se tinde la schimbarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Revizuirea vizează starea de fapt reţinută în hotărâre în urma judecăţii şi se poate exercita împotriva oricărei hotărâri care soluţionează fondul.

Revizuirea este o cale de atac de:

- retractare (se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată) ;

- nesuspensivă de executare (nu suspendă de drept executarea hotărârii definitive).

Revizuirea prevăzută de art. 509 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă priveşte situaţia în care obiectul pricinii (a judecăţii) nu se mai află în fiinţă, adică a dispărut, a pierit, fost distrus.

În principiu, revizuirea poate fi formulată împotriva oricărei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul şi în care exista una din situaţiile de excepţie expres prevăzute de lege.

Posibilitatea formulării unei cereri de revizuire se naşte, tot ca regulă, prin primirea de către parte a hotărârii judecătoreşti pronunţată într-una din situaţiile de excepţie prevăzute de lege.

Potrivit art. 509 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "obiectul pricinii nu se află în fiinţă".

Ipoteza vizează situaţia specială în care printr-o hotărâre s-a acordat un lucru (obiect) cert şi determinat, care după pronunţarea acesteia a dispărut fizic. Bunul nu mai poate fi predat întrucât a dispărut, a fost distrus.

Cazul de revizuire se va întâlni rar în practică întrucât potrivit regulilor privind executarea silită bunul distrus poate fi înlocuit cu contravaloarea lui de către instanţa de executare.