Wolters Kluwer, Refacerea inscrisurilor si hotararilor disparute

Refacerea înscrisurilor şi hotărârilor dispărute este procedura care poate fi angajată în situaţia dispariţiei unor înscrisuri de la dosarul cauzei, (şi) a hotărârii judecătoreşti şi chiar a întregului dosar, fiind fără însemnătate care sunt cauzele dispariţiei.

Dosarele sau înscrisurile referitoare la o pricină trebuie să aparţină unui dosar în curs de judecată, în faţa instanţelor judecătoreşti din sistemul jurisdicţional de stat, fără a se distinge după cum dosarul se află în faţa instanţei de fond, în apel sau în recurs.

Nu are importanţă dacă dosarul a dispărut integral sau numai piese ale acestuia ori care este cauza dispariţiei, la fel cum nu este important dacă în legătură cu situaţia de fapt a dispariţiei s-a demarat o anchetă de altă natură.

Înscrisurile în legătură cu care se raportează dispariţia trebuie să fi fost piese ale dosarului, iar nu acte extrajudiciare în legătură cu dosarul şi care nu au fost consemnate în acesta.

Regula generală în materia competenţei de soluţionare a cererii de refacere este aceea că instanţa învestită cu judecarea cauzei are şi atribuţia de a dispune refacerea înscrisurilor şi hotărârilor dispărute, în aplicarea principiului potrivit căruia judecătorul acţiunii este şi judecătorul incidentelor procedurale născute înaintea sa.