Wolters Kluwer, Recuzarea judecatorului

Fluxuri
Stare:  Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Februarie 2013 până la: 13 Aprilie 2015
Autor:

Recuzarea judecatorului

Recuzarea judecătorului

Recuzarea este un mijloc procedural prin intermediul căruia părţile din procesul civil pot solicita, în cazurile anume prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau mai multor judecători din completul de judecată. În raport cu abţinerea, recuzarea este subsidiară, fiind un remediu al faptului că judecătorul nu s-a abţinut sau cererea lui de abţinere a fost respinsă. Recuzarea priveşte numai judecătorii dintr-o cauză determinată, care le-a fost repartizată pentru soluţionare. O recuzare anticipată şi generală nu este admisibilă. Recuzarea este facultativă, rămânând la aprecierea exclusivă a părţii dacă deschide sau nu această procedură, chiar atunci când motivele de incompatibilitate îi sunt evidente. Cererea de recuzare se face de partea interesată, verbal sau în scris pentru fiecare judecător, înainte de începerea oricăror dezbateri; dacă motivele de recuzare au intervenit după încetarea dezbaterilor, partea urmează să invoce acele împrejurări de îndată ce-i sunt cunoscute.

Recuzarea judecatorului Instanţa Completul iniţial Alt complet Instanţa Completul iniţial Alt complet Continuarea judecăţii Primirea cererii de recuzare Decizia judecătorului recuzat Verificarea admisibilităţii Soluţionarea cererii de recuzare Soluţia asupra recuzării Înlăturarea judecătorului din complet Soluţionarea cererii de abţinere Soluţia instanţei asupra abţinerii Partea Partea Există motive de incompatibilitate Formularea cererii de recuzare Respinge cererea Admite cererea Se abţine Nu se abţine Respinge abţinerea Admite abţinerea Nu este admisibilă Este admisibilă

Pas: Există motive de incompatibilitate

Cazurile de incompatibilitate sunt expres prevăzute de lege. În acest sens sunt relevante prevederile art. 41 şi 42 NCPC, care înşiruiesc aceste cazuri, dar şi prevederile art. 47 alin. (2) NCPC., potrivit cărora "este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute de art. 41 şi 42 C. pr. civ."

Pas: Formularea cererii de recuzare

Deşi cazurile de incompatibilitate sunt prevăzute expres şi imperativ sub denumirea de incompatibilitate absolută, ele nu operează ope legis, ci numai ope iudicis, astfel încât este necesară formularea unei cereri. Recuzarea poate fi făcută în scris sau verbal, în faţa instanţei, care o va consemna în încheierea de şedinţă. Recuzarea poate fi făcută numai individual pentru fiecare judecător, arătându-se pentru acel judecător cazul de incompatibilitate şi probele care atestă respectivul caz. Cererea trebuie făcută personal, iar atunci când se face prin mandatar, acesta trebuie să aibă procură specială. Dacă în cerere nu se indică motivele şi probele, ea trebuie considerată inadmisibilă.

Atunci când există mai multe motive de recuzare cunoscute de parte, ele trebuie invocate deodată.