Wolters Kluwer, Punerea sub interdictie

Atunci când o persoană nu are discernământul necesar pentru a se îngriji singură de interesele sale, datorită unei boli mintale, alienaţie sau debilitate mintală, poate fi pusă sub interdicţie judecătorească.

Cererea de punere sub interdicţie a unei persoane aflată în situaţia de alienare sau debilitate mintală poate fi făcută de orice persoană care cunoaşte starea în care se află această persoană. Pot face această cerere: persoane apropiate, rude sau cunoştinţe, administratorii şi locatarii casei în care locuieşte, serviciul de stare civilă, notarul public, instituţiile de ocrotire, procurorul ş.a. Cererea trebuie să cuprindă pe lângă prevederile art. 194 NCPC faptele din care rezultă alienaţia mintală sau debilitatea mintală a acesteia, precum şi dovezile propuse. Vezi comentariul.

Cererea se depune la instanţa competentă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana a cărei punere sub interdicţie se solicită. În prezent, instanţa de tutelă este judecătoria.

Vezi comentariul.