Wolters Kluwer, Procedura ofertei de plata si consemnatiunii

Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.

Legea distinge între două categorii de situaţii în care se poate recurge la procedura ofertei reale:

a) când între creditor şi debitor nu există un proces pe rol, însă debitorul, dorind să se libereze de datorie, înţelege a recurge la ofertă de plată şi, apoi, la consemnaţiune;

b) când creditorul şi debitorul sunt părţi ale aceluiaşi proces, iar mai înainte de finalizarea judecăţii printr-o hotărâre definitivă debitorul înţelege să facă ofertă reală de plată. Aceste două situaţii beneficiază, fiecare, de o reglementare proprie, conţinând şi unele elemente de particularitate.

Debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.

În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.