Wolters Kluwer, Procedura necontencioasa judiciara

Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse procedurii necontencioase judiciare.

Potrivit art. 527 C. pr. civ., pentru ca judecătorul să exercite o funcţie cu un caracter graţios, trebuie întrunite două condiţii:

- prin cererea cu care a fost sesizat să nu se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, adică să nu fie vorba de tranşarea unui litigiu;

- să fie necesar un control asupra a ceea ce persoana care a formulat cererea urmează să realizeze.

Cererile necontencioase care sunt în legătură:

- cu o cauză în curs de soluţionare sau

- soluţionată deja de o instanţă

- ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe

se vor îndrepta la acea instanţă.

În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.

În cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor art. 528 alin. (2) C.pr. civ., cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa, iar, dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau, după caz, la Tribunalul Bucureşti.

Instanţa îşi verifică din oficiu competenţa, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părţii lămuririle necesare.

Dacă instanţa se declară necompetentă, va trimite dosarul instanţei competente.

Cererea va cuprinde:

- numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul celui care o face;

- şi, după împrejurări, ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei;

- obiectul;

- motivarea acesteia

- şi semnătura.

Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.

Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge (art. 529-531 C. pr. civ.).