Wolters Kluwer, Procedura declararii mortii

Atunci când o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, dacă au trecut cel puţin doi ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.

În situaţia în care persoana a dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război etc. care îndreptăţesc la presupunerea decesului, se poate cere declararea judecătorească a morţii dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.

Cererea de declarare a morţii se poate face de orice persoană interesată.

În mod obişnuit, au un asemenea interes rudele celui cu privire la care se solicită declararea morţii,

În cazul acestora interesul fiind în mod obişnuit dat de vocaţia lor la moştenirea defunctului, dar şi alte categorii de persoane, după caz.

Procurorul de asemenea poate formula cererea.

Cererea de declarare a morţii unei persoane se introduce la instanţa competentă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut (art. 944 C. pr. civ.).

Cererea de declarare a morţii unei persoane a cărei încetare din viaţă este sigură, dar cadavrul nu poate fi găsit ori identificat, se poate introduce şi la instanţa în a cărei circumscripţie a decedat acea persoană.

Cererea se poate introduce de îndată ce s-a cunoscut faptul morţii, pe baza cercetărilor făcute de organele competente. Instanţa va putea dispune şi administrarea altor probe. Dispoziţiile art. 945 alin. (1) şi (2) şi art. 946 alin. (1) C. pr. civ., nu sunt aplicabile (art. 948 C. pr. civ.).

Cererea se va înregistra personal, fie prin reprezentant de către persoana interesată.