Wolters Kluwer, Procedura arbitrala

Procedura arbitrală este procedura prin care tribunalul arbitral soluţionează litigiul dedus instanţei arbitrale în temeiul normelor de drept aplicabile, conform compromisului sau clauzei compromisorii existente.

Art. 571 C. pr. civ., stabileşte că tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:

- numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor.

De asemenea, cererea va cuprinde:

- şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant.

Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

- numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, când este cazul anexându-se dovada calităţii;

- menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;

- obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

- motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;

- numele, prenumele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;

- semnătura părţii.

Cererea se poate face printr-un proces-verbal încheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.

Reclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate (art. 572 C. pr. civ.)

Art. 573 C. pr. civ., stabileşte că în termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare, cuprinzând:

- excepţiile privind cererea reclamantului;

- răspunsul în fapt şi în drept la această cerere;

- probele propuse în apărare;

- precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute la art. 571 C.pr. civ., pentru cererea de arbitrare.

Excepţiile şi alte mijloace de apărare , care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.

Dacă tribunalul arbitral apreciază că nedepunerea întâmpinării justifică amânarea soluţionării litigiului, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare. Dispoziţiile art. 572 C. pr. civ., se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 574 C. pr. civ., dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.

Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală.

Înregistrarea cererii arbitrale are drept consecinţă întreruperea termenului de prescripţie.