Wolters Kluwer, Poprirea

Poprirea reprezintă indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea este o operaţiune juridică procesuală triunghiulară între creditorul popritor – persoana care face cererea de poprire – debitorul poprit - persoana în legătură cu care se face cererea de poprire, datornic al creditorului popritor – şi terţul poprit – persoana care datorează sau va datora debitorului poprit, aşadar care este debitor al debitorului poprit – şi, pe cale de consecinţă, trei raporturi juridice: cel dintre creditorul popritor şi debitorul poprit; cel dintre creditorul popritor şi terţul poprit; cel dintre terţul poprit şi debitorul poprit.

De esenţa popririi este deci existenţa acestor trei raporturi juridice.

Articolul 781 C. pr. civ. prezintă câteva dintre condiţiile popririi:

a) obiectul popririi trebuie să-l constituie sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, dar urmăribile, neexceptate aşadar de la executarea silită prin poprire, precum şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său, în această din urmă situaţie cu respectarea condiţiilor pe care le impune art. 733 alin. (1) C. pr. civ.;

b) creanţa debitorului urmărit trebuie să fie actuală sau virtuală, indiferent dacă ea este o creanţă condiţionată, la termen sau cu executare succesivă;

c) creanţa trebuie să se afle în patrimoniul debitorului, chiar dacă el nu poate dispune de ea.

d) creanţa să nu fi părăsit patrimoniul debitorului;

e) creanţa să fie ataşată exclusiv persoanei debitorului urmărit.

Poprirea presupune calitatea de creditor al debitorului urmărit, calitate care poate aparţine şi avânzilor-cauză. Poprirea poate fi practicată de un succesor universal sau cu titlu universal, moştenitor ab intestat, legatar universal sau cu titlu universal, succesor cu titlu particular (cesionar, legatar particular, subrogat), dacă îşi justifică titlul sub care acţionează faţă de debitor.

Calitatea de creditor este atestată prin titlul executoriu de care acesta se prevalează.

Potrivit art. 781 alin. (5) C. pr. civ., nu sunt supuse executării silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

c) sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, dar nu mai mult de 3 luni de la data înfiinţării popririi (a se vedea comentariul la art. 781 C. pr. civ.).

Potrivit art. 782 C. pr. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.

În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.