Wolters Kluwer, Perisabilitati versus pierderi tehnologice - deductibilitate

Abordează deductibilitea din punctul de vedere al perisabilităţilor şi al pierderilor tehnologice.

În cadrul stocurilor se cuprind şi produsele, şi anume:

- semifabricatele, prin care se inţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (faza de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile.

În procesul de producţie se stabilesc norme de consum productiv în fişe tehnologice, care reflectă cantitatea maximă de materii prime, materiale, combustibil, energie etc. ce se poate consuma pentru fabricarea unei unităţi de produs sau pentru executarea unei lucrări în anumite condiţii de producţie - particularităţile constructive şi tehnologice ale produselor etc. Cantităţile de materii prime, materiale, combustibil, energie, etc peste norma de consum reprezintă pierderi tehnologice.

În cazul în care pierderile înregistrate reprezintă pierderi tehnologice, în contabilitate se înregistrează materiile prime utilizate, în baza bonurilor de consum, şi recepţia produselor finite.

Norma de consum este formată din:

- consumul net sau util de materiale (Cn);

- pierderi datorate procesului tehnologic (Pt);

- pierderi netehnologice (Pnt);

- materiale refolosibile rezultate în procesul tehnologic (Mrt).

- materiale refolosibile rezultate în afara procesului tehnologic (Mrat).

Pct. 276 (1) OMFP 1802/2014 cu modificările ulterioare

Legislaţia contabilă nu include în mod specific o definiţie a mărfurilor perisabile. Indicaţii în acest sens se găsesc în schimb în Hotărârea 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare. Această definiţie este strict aplicabilă doar în scopul determinării limitelor de deductibilitate pentru marfurile perisabile şi include scăzăminte care se produc în timpul unor faze ale procesului de comercializare precum transportul, depozitarea sau desfacerea. Aceste scazăminte trebuie sa fie determinate de procese naturale precum: uscarea, evaporarea, pulverizarea, răcirea, îngheţarea, topirea, oxidarea, descompunerea, scurgerea, îmbibarea, îngrosarea, fărămiţarea, spargerea, fermentarea sau alte procese biofizice.

Art. 1 din Norma privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare, aprobată prin HG 831/2004 stabileşte că, perisabilităţile reprezintă scăzămintele care se produc în timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii mărfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, răcire, înghetare, topire, oxidare, aderare la pereţii vagoanelor sau ai vaselor în care sunt transportate, descompunere, scurgere, îmbibare, îngroşare, împrăştiere, fărămiţare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, în procesul de comercializare în reţeaua de distribuţie (depozite cu ridicata, unităţi comerciale cu amănuntul şi de alimentaţie publică ).

HG 831/2004