Wolters Kluwer, Perimarea

Perimarea este sancţiunea procedurală ce operează de drept, prin care acţiunea civilă nu se finalizează, dacă cererea a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea presupune existenţa unui proces şi poate fi constatată în faţa oricărei jurisdicţii civile, indiferent de natura ei şi de gradul acesteia în ierarhia instanţelor, indiferent de procedura aplicabilă soluţionării cererii, indiferent dacă reprezentarea în justiţie este sau nu obligatorie, indiferent de obiectul litigiului şi indiferent de partea din vina căreia a intervenit aceasta (vezi comentariul la art. 416 C. pr. civ. – G.B.).

De asemenea, s-a admis perimarea şi în cursul executării silite (art. 696 C. pr. civ.).

Perimarea operează în orice instanţă jurisdicţională, inclusiv în instanţa perimării.

Rămânerea în nelucrare presupune culpa părţii. Sunt situaţii în care se consideră că partea nu este în culpă:

a) actul de procedură trebuia îndeplinit din oficiu;

b) fără vina părţii, cererea ei n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece;

c) fără vina părţii, nu s-a putut încă stabili termen de judecată (vezi comentariul la art. 416 C. pr. civ. – G.B.).