Wolters Kluwer, Munca suplimentara

Acest flux va prezenta, în ansamblu, condiţiile şi modurile de recompensare a muncii suplimentare. Codul muncii prevede contextul în care se poate munci peste program, cum trebuie plătiţi salariaţii sau cum să li se ofere libere corespunzător şi cine nu poate să lucreze peste program.

Munca suplimentară este munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal şi nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.

Refuzul de a efectua muncă suplimentară nu constituie abatere disciplinară, iar salariatul nu poate fi dat afară.

Art. 120 din Codul muncii

Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.

Art. 114 din Codul muncii