Wolters Kluwer, Interventia voluntara principala

Intervenţia este o modalitate procedurală prevăzută de lege, prin care, în cursul judecăţii, o terţă persoană este introdusă în cauză, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unei părţi, devenind ea însăşi parte litigantă, astfel încât hotărârea care se va da îi va fi opozabilă sau îi va folosi. Reglementarea intervenţiei îşi află justificarea atât în asigurarea intereselor legitime ale persoanelor, cât şi în necesitatea unei bune desfăşurări a activităţii de judecată, prin posibilitatea instanţei de a cunoaşte toate împrejurările de natură să ducă la stabilirea adevărului, reducerea numărului de procese, diminuarea cheltuielilor de judecată şi evitarea unor hotărâri contradictorii. Poate fi voluntară sau directă şi forţată sau indirectă. Intervenţia voluntară se realizează prin cererea făcută de terţ şi poate fi principală, când terţul acţionează în propriul său interes şi accesorie, când intervenientul sprijină pretenţiile sau apărarea uneia din parţi.

Introducerea unui terţ într-un proces civil deja început de către alte persoane, părţile iniţiale, este de esenţa acestei instituţii. Nu contează natura procesului deja început. Cu toate acestea, intervenţia este inadmisibilă şi deci nu se poate formula în cauzele cu caracter personal (desfacerea sau desfiinţarea căsătoriei, tăgăduirea paternităţii ş.a.). De asemenea, cererea de intervenţie în interes propriu nu poate fi formulată în revizuire şi nici în contestaţia în anulare.

Specific intervenţiei principale este că cel care intervine invocă un drept al său. Cererea intervenientului principal este o veritabilă "acţiune", care ar fi putut fi făcută şi separat; din acest motiv, ea trebuie făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată (trebuie să aibă conţinutul prevăzut de art. 194 NCPC). Cererea nu se poate face decât în faţa primei instanţe. Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel (art. 62 alin. 3 NCPC)

Este o cerere conexă celei primare, dar şi independentă, autonomă: este conexă numai întrucât, fiind o cerere incidentală, se grefează pe cererea principală; este însă independentă, autonomă, pentru că se realizează ca acţiune, ca o cerere în justiţie distinctă.