Wolters Kluwer, Expertiza

Expertiza judiciară este activitatea de cercetare a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, care implică cunoştinţe de specialitate, activitate desfăşurată de un expert, de un specialist în domeniu, de un laborator ori de un institut de specialitate, după caz, ale cărui concluzii sau constatări, menite a contribui la stabilirea adevărului într-o chestiune din litigiu, sunt cuprinse într-un raport de expertiză şi, astfel, ele sunt supuse aprecierii instanţei care a ordonat efectuarea expertizei.

Expertiza se dispune numai de către instanţă, la cererea uneia dintre părţi, a amândurora sau din oficiu.

Expertul sau cei trei experţi sunt numiţi de instanţă.

La efectuarea expertizei pot asista şi experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, care pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi să facă observaţii sau chiar să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.

În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.

Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidenţa biroului local de expertiză şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Încheierea de numire a expertului va stabili:

- obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe;

- termenul în care trebuie să efectueze expertiza;

- onorariul provizoriu al expertului;

- şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare.

În acest scop, instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei.

T ot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere.

În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.

Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit art. 331 alin. (2) C. pr. civ.. Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2) C. pr. Civ..

Conform art. 339 C. pr. civ., fapta experţilor de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanţă se pedepseşte potrivit legii penale.

La cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.

Expertul are aceleaşi drepturi ca şi martorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cazare şi masă.