Wolters Kluwer, Exceptia de necompetenta

Fluxuri
Stare:  În vigoare
Versiune de la: 1 August 2025
Autor:

Exceptia de necompetenta

Exceptia de necompetenţă

Excepţia de necompetenţă este mijlocul juridic prin care se poate invoca necompetenţa instanţei sesizate.

Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Pas: Invocă excepţia de necompetenţă

Partea poate invoca atât necompetenţa de ordin public, cât şi pe cea de ordine privată, ceea ce diferă fiind momentul până la care o poate face.

Necompetenţa de ordine privată se poate ridica doar de pârât prin întâmpinare, în scris sau verbal în faţa instanţei însă doar până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

Partea Partea Invocă excepţia de necompetenţă Instanţa Instanţa Se trece la soluţionarea cauzei Verificarea competenţei Soluţionarea excepţiei Dosarul se trimite la instanţa competentă Respinge excepţia Da

Pas: Verificarea competenţei

La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii , judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu (art. 131 C. pr. civ.)

În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.