Wolters Kluwer, Exceptia de litispendenta

Litispendenţa este situaţia în care pe rolul aceleiaşi instanţe sau al unor instanţe diferite există două cereri identice de judecată, care privesc aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect şi cauză. Tocmai pentru a nu se ajunge să existe două judecăţi paralele, eventual soldate cu hotărâri judecătoreşti contradictorii, partea care are cunoştinţă de o astfel de situaţie poate solicita reunirea cauzelor la o singură instanţă.

Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.

Când instanţele sunt de acelaşi grad , excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.

Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.

Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului (art. 138 C.pr.civ.).

Pentru dosarele aflate la primul termen de judecată, grefierul de şedinţă verifică în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleaşi persoane, împotriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect şi întocmeşte un referat în care menţionează rezultatul verificării, pe care îl prezintă completului de judecată cel mai târziu cu o zi înainte de data la care este planificată şedinţa de judecată.

Preşedintele completului va dispune ataşarea dosarelor identificate.

Instanţa va verifica în cadrul excepţiei invocate de parte existenţa a doua cereri similare pe rolul a două instanţe sau a unor instanţe diferite.

Instanţa este obligată să se aplece cu precădere asupra excepţiei de litispendenţă, care este o instituţie procesuală menită să asigure o bună administrare a justiţiei, fiind astfel reglementată prin norme imperative