Wolters Kluwer, Divortul

Divorţul este mijlocul de desfacere a căsătoriei, care poate avea loc atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soț i sunt grav vătămate ș i continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Divorț ul reprezintă, din punct de vedere procesual, o procedură specială, derogatorie parț ial de la procedura comună de judecată. Cazurile de divorţ sunt prevăzute în Codul civil, după cum urmează: prin acordul soț ilor, la cererea ambilor soț i sau a unuia dintre soț i, acceptată de celălalt soţ; datorită unor motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soț i; la cererea unuia dintre soţi după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; întrucât starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei.

Pe lângă menț iunile oricărei cereri de chemare în judecată (vezi fluxul cererea de chemare în judecată), cererea de divorț trebuie să arate obligatoriu numele copiilor minori născuț i din căsătorie, iar dacă nu există copii se va face menț iune în acest sens. La cererea de divorț trebuie să se anexeze copii de pe certificatul de căsătorie ș i certificatele de naș tere ale copiilor minori cu menț iunea pentru conformitate făcută de parte. Dacă soț ii au ajuns la o înț elegere ca rezultat al medierii cu privire la desfacerea căsătoriei sau la rezolvarea aspectelor accesorii divorț ului, procesul-verbal atestând înț elegerea se depune la dosar

(a se vedea comentariul la art. 916 C. pr. civ. – G.B.).

Reclamantul trebuie să facă dovada participării anterior la o ș edinț ă de informare privind avantajele medierii. Această obligaț ie trebuie îndeplinită, de regulă, înaintea deschiderii procesului judiciar, deci înaintea depunerii cererii de chemare în judecată la instanț a judecătorească.

Totuș i, dacă se depune cererea la instanț a de judecată, aceasta poate da un termen pentru parcurgerea ș edinț ei de informare privind medierea ș i doar apoi se continuă etapele procesului judiciar civil.

În materia conflictelor de familie, ș edinț a de informare privind medierea este obligatorie potrivit art. 60¹ lit. a)-f) din Legea nr. 192/2006.