Wolters Kluwer, Divort judiciar prin acordul sotilor

Divorț ul este un mijloc de desfacere a căsătoriei, care poate avea loc atunci când,  datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soț i sunt grav vătămate ș i continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Divorț ul reprezintă din punct de vedere procesual o procedură specială, derogatorie parț ial de la procedura comună de judecată. Cazurile de divorț sunt prevăzute în Codul civil, după cum urmează: prin acordul soț ilor, la cererea ambilor soț i sau a unuia dintre soț i, acceptată de celălalt soț ; datorită unor motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soț i; la cererea unui dintre soț i după o separare în fapt care a durat cel puț in 2 ani; întrucât starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorț ul prin acordul părț ilor este posibil indiferent de durata căsătoriei ș i indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaț i din căsătorie.

În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază, în condiţiile prevăzute de Codul civil, pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soţilor, potrivit legii. Atunci când este cazul, în cererea de divorţ soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.

Pe lângă menț iunile oricărei cereri de chemare în judecată (vezi fluxul ncpc.II.1.rtf) cererea de divorț trebuie să arate obligatoriu numele copiilor minori născuț i din căsătorie, iar dacă nu există copii se va face menț iune în acest sens. La cererea de divorț trebuie să se anexeze copii de certificatul de căsătorie ș i certificatele de naș tere ale copiilor minori cu menț iunea pentru conformitate făcută de parte.

Vezi comentariul.

Competenț a aparț ine judecătoriei în circumscripț ia căreia se află cea din urmă locuinț ă comună a soț ilor. Dacă soț ii nu au avut locuinț ă comună sau dacă niciunul dintre soț i nu mai locuieș te în circumscripț ia instanț ei judecătoreș ti a celui din urmă domiciliu, instanț a competentă să judece divorț ul este aceea în care se află domiciliul pârâtului. Vezi comentariul.