Wolters Kluwer, Contestatia privind tergiversarea procesului

În scopul asigurării celerităţii procesului civil, orice parte din proces, inclusiv procurorul atunci când participă, poate formula o contestaţie privind tergiversarea procesului.

Contestaţia poate fi formulată de orice parte din proces, reclamant, pârât, intervenient, în orice fază procesuală. Poate fi formulată şi de procuror atunci când participă la judecată. Cazurile în care se poate formula contestaţia sunt comune:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului (a se vedea comentariul la art. 522 C. pr. civ. – G.B.).

Contestaţia se formulează de regulă în scris, însă ea poate fi făcută şi verbal în şedinţă, situaţie în care se consemnează în încheierea instanţei.