Wolters Kluwer, Contestatia in anulare obisnuita

Contestaţia în anulare este acea cale extraordinară de atac care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, pentru motivele arătate expres de lege.

Contestaţia în anulare obişnuită se poate exercita împotriva unei hotărâri definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Contestaţia în anulare poate fi primită doar dacă nelegala citare nu a putut fi invocată pe calea apelului sau recursului.

Contestaţia în anulare este o cale de atac:

- de retractare (se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată);

- nesuspensivă de executare (nu suspendă de drept executarea hotărârii definitive).

Posibilitatea atacării cu calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare obişnuită se naşte în momentul în care rămâne definitivă o hotărâre pronunţată într-un dosar în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la judecată.

Dacă aceasta hotărâre se comunică părţii, aceasta are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a formula calea de atac.

În situaţia în care această hotărâre nu i se comunică, deşi trebuia, partea are la dispoziţie un termen maxim de 1 an de zile de la data când hotărârea a rămas definitivă.

O contestaţie formulată cu depăşirea termenului va fi respinsă ca tardiv formulată.

Contestaţia în anulare obişnuită poate fi introdusă într-un singur caz şi anume atunci când contestatorul (reclamant, pârât, apelant, recurent, intimat) nu a fost legal citat la judecată şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Doar dacă există o asemenea ipoteză poate fi formulată această cale specială de atac.

Analiza pe care o face partea trebuie să privească şi cazul de inadmisibilitate prevăzut de lege: dacă lipsa citării legale putea fi invocată pe calea apelului sau recursului atunci era obligat să o facă şi nu mai are deschisă calea contestaţiei în anulare.