Wolters Kluwer, Consecintele declararii ca inactiv fiscal

Conform prevederilor Codului fiscal, contribuabilii care sunt declaraţi inactivi sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate.

Aşadar, pe perioada de inactivitate fiscală, se produc 2 consecinţe: (i) societatea are codul de TVA anulat, ceea ce înseamnă că, deşi va colecta TVA, nu va avea dreptul de deducere; şi (ii) cheltuielile realizate în această perioada nu vor fi deductibile la plata impozitului pe profit.

Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, declaraţi inactivi conform Codului de procedură fiscală, care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate.

art. 11 alin. (6) din Codul fiscal

Persoanele impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată de organele fiscale competente, întrucât acestea au fost declarate inactive, au obligaţia să efectueze ajustarea taxei aferente bunurilor de capital, deoarece se consideră că bunurile de capital nu sunt alocate unei activităţi economice pe perioada în care nu au avut un cod valabil de TVA.

Ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare de 20 de ani, pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare. Ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează obligaţia de ajustare sau, după caz, în ultima perioadă fiscală a fiecărui an, în condiţiile prevăzute prin normele metodologice.

Prin excepţie, în cazul trecerii persoanei impozabile de la regimul normal de taxare la regimul de scutire pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 310, precum şi în cazul livrării bunului de capital în regim de scutire conform art. 292, ajustarea deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare;

Nu se efectuează ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital în situaţia în care suma care ar rezulta ca urmare a fiecărei ajustări aferente unui bun de capital este mai mică de 1.000 lei.

art. 11 alin. (10), art. 305 alin. (4) lit. a) şi alin. (5)-(7) din Codul fiscal