Wolters Kluwer, Conflictul de competenta

Partea poate declanşa un conflict de competenţă doar în situaţia în care aceasta invocă o excepţie de necompetenţa, care este admisă şi care determină declinarea competenţei instanţei iniţial investite, urmată de o nouă declinare de competenţă către instanţa iniţială.

O a doua ipoteză vizează situaţia în care reclamantul investeşte două instanţe şi ambele se declară competente în a soluţiona cauza.

Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul.

În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict.

Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.

În cazul conflictului de competenţă dintre secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe judecatoreşti, conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 C. pr. civ., corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se soluţionează de Completul de 5 judecători.

Dispoziţiile menţionare se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.