Wolters Kluwer, Conflictele individuale de munca

Acest flux îşi propune să abordeze principalii paşi ai procedurii de soluţionare a conflictelor individuale de muncă stabiliţi de legislaţie.

Angajatul şi angajatorul se pot regăsi într-un conflict de muncă dacă drepturile şi obligaţiile sunt nerespectate, părţile putând remedia situaţia pe cale amiabilă sau partea care se consideră vătămată decide să ceară remedierea situaţiei în instanţă.

Prin conflicte de muncă se înţeleg conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Accesul neîngrădit la justiţie este garantat de lege. În cazul unui conflict individual de muncă, părţile vor acţiona cu bună-credinţă şi vor încerca soluţionarea amiabilă a acestuia.

art. 231 şi art. 231^1 alin. (1) din Codul Muncii

Categoriile de conflicte individuale de muncă sunt:

- încălcarea unor drepturi sau neîndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

- conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

- conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

- conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora

- angajatorul nu-şi respectă obligaţia de informare

Art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, republicat[