Wolters Kluwer, Cautiunea judiciara

Cauţiunea judiciară este o garanţie reală sau personală a cărei constituire este impusă de lege sau dispusă de către instanţă judecătorească, în cazurile prevăzute de lege, în sarcina părţii care solicită luarea anumitor măsuri procesuale care prezintă riscul de a fi prejudiciabile pentru o altă parte din proces.

Scopul constituirii cauţiunii judiciare este acela de a garanta repararea unui posibil prejudiciu al unei alte părţi din proces, în urma luării unor măsuri procesuale.

În noul Cod de procedură civilă, cauţiune se depune:

– în cazul suspendării executării provizorii (art. 450 alin. 4 C. pr. civ.);

– pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs [art. 484 alin. (2) C. pr. civ.];

– pentru suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere (art. 507 C. pr. civ.);

– pentru suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere (art. 512 C. pr. civ.);

– pentru suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea cererii de recuzare a executorului judecătoresc (art. 653 alin. 2 C. pr. civ.);

– pentru suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare (art. 719 C. pr. civ.);

– pentru înfiinţarea sechestrului asigurător (art. 953 alin. 1 C. pr. civ.);

– pentru apelul împotriva ordonanţei preşedinţiale [art. 1000 alin. (2) C. pr. civ.].

– în cazul cererii în anulare împotriva ordonanţei de plată [art. 1024 alin. (5) C. pr. civ.];

Când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc (a se vedea comentariul la art. 1057 C. pr. civ.).

În condiţiile art. 1057 alin. (2) C. pr. civ., cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va putea depăşi suma de 10.000 lei.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va stabili de urgenţă cauţiunea.

Instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu hotărârea prin care s-a dispus asupra cauţiunii [art. 1062 alin. (2) C. pr. civ.].

Când există urgenţă, instanţa va putea stabili cauţiunea şi fără citarea părţilor. În acest caz, cauţiunea se va depune numai în numerar, într-un termen stabilit de instanţă. Debitorului cauţiunii îi va fi comunicată încheierea prin care cauţiunea a fost stabilită, de la data acestei comunicări începând a curge termenul pentru plata cauţiunii (a se vedea comentariul la art. 1062 C. pr. civ.).