Wolters Kluwer, Aspecte privind implementarea unei politici antihartuire

Începand cu anul 2019 toţi angajatorii au obligaţia de a avea o politică internă antihărţuire , obligaţie adusă prin Hotărârea Guvernului nr. 262/2019. În 2020, legislaţia muncii a fost completată şi inclusiv în Codul muncii sunt acum mai multe aspecte ce ţin de hărţuirea la locul de muncă, hărţuirea morală şi ce obligaţii au angajatorii.

Introducând în legislaţia contra discriminării, prin Legea nr. 167/2020, aspecte ce ţin de hărţuirea morală la muncă, parlamentarii au precizat expres că societăţile trebuie să întreprindă orice măsuri necesare pentru a preveni şi combate acest fenomen, prin modificarea/actualizarea regulamentului intern pentru a introduce sancţiuni în acest sens (unde nu există obligativitatea implementarii unei politici de antihărţuire).

Scopul unei astfel de politici este eliminarea toleranţei faţă de hărţuire la locul de muncă şi stabilirea unor măsuri antihărţuire. Politica trebuie adusă la cunoştinţa tuturor angajaţilor, prin programe de instruire, campanii de informare ş.a. si introdusa in regulamentul intern al entitatii.

Hărţuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile de mai jos si care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

Criteriile sunt: orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, discriminare prin asociere, hărţuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată, etc.

Art. 5 alin. (2) şi (5) din Codul Muncii