Wolters Kluwer, Actiunea in anulare

Acţiunea în anulare este unica cale de atac împotriva unei hotărâri arbitrale.

O hotărâre arbitrală va putea fi desfiinţată pe calea acţiunii în anulare doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. pr. civ.

Potrivit art. 608 C. pr. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

- litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

- tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante;

- tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

- partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

- hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567 C.pr.civ., deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. (1) şi (2) C. pr. civ.;

- tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;

- hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri;

- hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii;

- dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare

După motivele acţiunii în anulare, acestea pot fi grupate astfel:

- absenţa, nulitatea sau ineficacitatea convenţiei de arbitraj;

-organizarea şi funcţionarea tribunalului arbitral nu corespund convenţiei arbitrale;

- procedura de judecată nu s-a realizat în conformitate cu normele arbitrajului;

- hotărârea arbitrală nu satisface ea însăşi exigenţele legale.

Niciunul dintre motive nu vizează greşita judecată, în fapt sau în drept, ci fie convenţia arbitrală, fie tribunalul arbitral, fie procedura de judecată, fie conţinutul hotărârii.

Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) şi (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604.

Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse ca probe noi decât înscrisuri.

Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.

Renunţarea la acest drept se poate face numai după pronunţarea hotărârii arbitrale.

Termenul în care se poate exercita acţiunea în anulare este cel prevăzut de art. 611 C. pr. civ ., adică de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale, iar dacă s-a formulat o cerere potrivit art. 604 C. pr. civ., adică pentru lămurirea, îndreptarea sau completarea hotărârii, termenul curge de la data comunicării hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluţionată cererea.

Competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, conform art. 610 C. pr. civ..

Pentru motivul prevăzut la art. 608 alin. (1) lit. i) C. pr. civ., termenul este de 3 luni de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Motivul precizat face referire la situaţia în care, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.