ANGHEL Razvan, Conţinutul deciziei de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Exigenţe jurisprudenţiale

Motivarea deciziei angajatorului de încetare a raporturilor de muncă prin concediere constituie o garanţie a protecţiei de care trebuie să se bucure angajatul, atât din perspectiva inegalităţii părţilor în cadrul raportului de muncă dar şi în considerarea caracterului unilateral al măsurii, excepţie de la forţa obligatorie a contractului din dreptul comun. Prin motivarea deciziei de concediere, se asigură atât caracterul efectiv al dreptului salariatului de a contesta măsura dar şi accesul său real la justiţie, prin posibilitatea instanţie de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii. Sancţiunea nemotivării sau motivării necorespunzătoare a deciziei de concediere constă, pe de o parte în nulitatea deciziei şi, pe de altă parte, dacă există o motivare suficientă, minimă, în imposibilitatea angajatorului de a invoca, direct în faţa instanţie, alte motive ale concedierii, expunându-se astfel constatării caracterului nelegal sau netemeinic al acesteia.