Comentariu la articolul 1 din Noul Cod Civil

Doctrină

1.

„Cutuma este în sistemul de drept o sursă subsidiară, în sensul că ea poate fi numai praeter legem sau secundum legem, neputând contrazice legea (contra legem), cu excepţia cazului în care aceasta conţine norme neimperative. Ea este deci subsidiară, pentru a fi mai exacţi, legilor imperative […]. În ceea ce priveşte proba cutumei, ea nu este necesară în cazul cutumelor generale, instanţa fiind prezumată a le cunoaşte. În cazul cutumelor particulare, proba incumbă celui ce a invocat cutuma. Pot fi utilizate orice mijloace de probă. Ceea ce este probat este dreptul obiectiv, de aceea nu trebuie să se facă aplicaţia normelor procesuale ce restrâng dreptul de a face probe” [I. Dogaru, N. Popa, D. C. Dănişor, S. Cercel, Bazele dreptului civil. Teoria generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pp. 137-138].

2.

„În ce priveşte raportul uzanţelor cu norma imperativă, este de notorietate că nu poate fi considerată izvor de drept decât o...