Răspundere contractuală. Obligaţie de diligenţă - deducerea (prezumarea) culpei debitorului din neefectuarea activităţii afectată scopului în vederea căruia a contractat creditorul - neprobarea de către creditor a elementului subiectiv al răspunderii contractuale - consecinţe - caracterul neîntemeiat al pretenţiei referitoare la daune-interese

Obligaţia de diligenţă are ca obiect o anumită comportare (strădanie) a debitorului sau luarea unor măsuri pe care le reclamă, în mod normal, atingerea unui anumit scop în vederea căruia a contractat creditorul. Se consideră că debitorul şi-a executat o asemenea obligaţie dacă a îndeplinit tot ceea ce este necesar pentru realizarea finalităţii urmărite, chiar dacă scopul nu s-a înfăptuit. Obligaţia de rezultat este mult mai strictă. Ea are ca obiect o prestaţie determinată a cărei executare trebuie să fie asigurată de către debitor, independent de comportarea (strădania) de care a dat dovadă pentru atingerea scopului urmărit. Dacă rezultatul avut...