Rămas bun! Rămas bun! Rămas bun!

Circumstanţele mă împiedică doamnă Profesor să am nutrirea necesară pentru a vă mărturisi mai mult decât ceea ce poate să pară a fi un firişor sentimental, o scurtă vână de emoţie, oricât de adevărat este că va continua să existe în subsolul conştiinţei mele fără să moară.

Pentru mine aţi fost o arhitectură vie, o sursă multiplă, un izvor pulsând de energie şi dinamism.

Cea dintâi însuşire a dumneavoastră a fost vehemenţa, magnifică, având semnificaţie de suflet vioi, de vânt care întruchipează cea mai mare cantitate de forţă pură; toate împreună v-au exprimat fiinţa morală.

În egală măsură a fost spontaneitatea, anume a face, pornind de la ceea ce naşte şi ţâşneşte în intimitatea dumneavoastră, în mediul în care aţi crescut şi v-aţi desăvârşit. Aţi spus mereu ceea ce nu era convenţional, ceea ce nu este învăţat, ci doar ceea ce a urcat din adâncul fiinţei dumneavoastră ca autenticitate permanentă. Nu aţi evadat din uzanţele sociale şi totuşi, instalată în...