Perimarea executării silite. Neîndeplinirea condiţiei vizând culpa creditorului

Codul de procedură civilă anterior, art. 389, art. 493

Rolul instituţiei perimării executării silite constă în sancţionarea neglijenţei şi inactivităţii creditorului, care lasă în nelucrare procedura de executare în tot timpul prevăzut de lege.

Or, formularea unei cereri având ca obiect partajarea bunurilor comune ale debitorului nu poate avea drept consecinţă decât manifestarea de voinţă a creditorului de a înlătura impedimentul la executare constatat de executorul judecătoresc şi de a face, astfel, posibilă continuarea procedurii de executare silită. În niciun caz nu se poate aprecia că în cauza de faţă creditorul a dat dovada de pasivitate şi inactivitate, de vreme ce a acţionat în consecinţa actului de executare întocmit de executorul judecătoresc, formulând o cerere de chemare în judecată prin care urmăreşte tocmai deblocarea procedurii. Numai în ipoteza în care creditorul nu ar fi acţionat în sensul...