NORMA DIDACTICĂ

Asist. univ. drd. ANDREEA RÎPEANU

Universitatea Ecologică Bucureşti

I. Apariţia noţiunii de normare a muncii este sinonimă cu sfârşitul secolului al XIX-lea, când apare necesitatea unui instrument cu ajutorul căruia să se poată organiza, conduce, controla şi plăti munca salariatului. Acest instrument este o durată de timp adoptată ca normă de muncă.

Norma de muncă trebuie astfel stabilită încât să asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului intelectual şi o tensiune nervoasă care să nu conducă la o oboseală excesivă a salariaţilor.

Activitatea de normare se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activităţii fiecăruia şi se bazează pe tehnicile normării: ea se desfăşoară ca un proces continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea muncii.

Norma de muncă constituie un instrument al angajatorului în relaţiile contractuale cu salariaţii săi. Ea serveşte la precizarea drepturilor şi obligaţiilor celor două...