Marcă. Înregistrare cu rea-credinţă. Acţiune în anulare

Legea nr. 84/1998, art. 47 alin. (1) lit. c)

Reaua-credinţă implică îndeplinirea cumulativă a două cerinţe distincte ce vizează, pe de o parte cunoaşterea faptului relevant, respectiv existenţa şi folosirea unei mărci anterioare sau chiar a unui semn neînregistrat ca marcă, iar pe de altă parte, intenţia frauduloasă.

Astfel, câtă vreme la data înregistrării mărcii, pârâtul cunoştea utilizarea de către reclamantă a unui semn similar pentru produse identice celor vizate de activitatea comercială pe care acesta o desfăşura, este îndeplinită prima cerinţă, respectiv cunoaşterea faptului relevant.

În privinţa celei de a doua cerinţe, existenţa similarităţii fonetice ridicate a semnelor în conflict, aplicarea de către pârât a mărcii sale pe aceleaşi produse ca cele puse pe piaţă de reclamantă sub marca proprie, împrejurare ce are aptitudinea de a crea risc de confuzie/asociere între produsele reclamantei şi produsele importate de pârât,...