Înşelăciune. Latura subiectivă. Intenţia. Dovadă

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este necesar, pe lângă întrunirea elementelor laturii obiective, şi dovada laturii subiective, intenţia cu care a fost comisă fapta. Astfel, intenţia inducerii în eroare a partenerilor de afaceri rezultă din conduita făptuitorului care a acţionat de la început, în mod premeditat, cu intenţia de a escroca societăţile comerciale de la care a achiziţionat mărfuri: el şi-a creat imaginea unei persoane competente şi sigure din punct de vedere financiar, recomandându-se drept economist (deşi are numai studii medii) şi cumpărând, iniţial, doar cantităţi mici de bunuri pe care le-a achitat înainte de termenul stipulat. Astfel, după ce a creat aparenţa dorită, inculpatul a beneficiat de încrederea furnizorilor, de la care a primit apoi importante cantităţi de mărfuri pentru plata cărora a eliberat file cec fără acoperire; făptuitorul nu a avut niciodată de gând să plătească mărfurile achiziţionate,...