CLAUZA DE NECONCURENŢĂ

Asist. univ. OVIDIU MACOVEI

Prima reglementare legală a obligaţiei de neconcurenţă a fost dată de dispoziţiile art. 397 alin. 1 din Codul comercial, care precizează că "prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoţuri de natura aceluia cu care este însărcinat. În caz contrar, prepusul este responsabil de daune-interese şi patronul are încă dreptul de a reţine pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operaţiuni".

Ulterior, art. 90 din Legea contractelor de muncă din 5 aprilie 1929 a prevăzut că "salariatul din industrie sau comerţ nu poate întreprinde nici pe cont propriu, nici pe contul unei alte persoane un comerţ sau o afacere proprie în aceeaşi ramură a întreprinderii ce o serveşte". În baza acestei reglementări legale, de o maximă generalitate, angajatorul avea dreptul de a desface contractul individual de muncă şi de a cere...