Subcapitolul 1 - NIVELUL EUROPEAN - Strategie din 2024 energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050

M.Of. 1226 bis

În vigoare
Versiune de la: 5 Decembrie 2024
SUBCAPITOLUL 1:NIVELUL EUROPEAN
Cadrul legislativ european în domeniul energiei şi climei a creat contextul pentru asumarea unor angajamente de către statele membre care să conducă la îndeplinirea obiectivelor comunitare.
Prin adoptarea în anul 2015 a Acordului de la Paris şi asumarea angajamentelor rezultate de către statele membre semnatare, la nivelul anului 2019 a intrat în vigoare al patrulea pachet energetic al UE - Energie Curată pentru Toţi Europenii, care a pus bazele Pactului Ecologic European - Green Deal în anul 2020.
Pachetul legislativ a reflectat strategia pe termen lung adoptată la nivelul EU, în sensul unei reforme substanţiale a cadrului legislativ în domeniul energetic care să permită finalizarea implementării celui de al Treilea Pachet Energetic, ce a avut ca scop redesenarea pieţei energiei din UE prin facilitarea tranziţiei de la un sector energetic bazat pe combustibili fosili către unul decarbonizat, şi a reprezentat totodată un pas important în implementarea strategiei privind Uniunea Energetica. Pachetul a fost format din opt acte normative care acoperă eficienţa şi performanţa energetică, energia regenerabilă, proiectarea pieţei de energie electrică şi sistemul de guvernanţă pentru uniunea energetică şi acţiunea climatică.
Prin cele 5 dimensiuni principale ale Strategiei privind Uniunea Energetică: securitate energetică, decarbonare, eficienţă energetică, piaţa internă a energiei, cercetare, inovare şi competitivitate, Uniunea Europeană a stabilit obiective privind energia şi clima la nivelul anului 2030, după cum urmează:
- Obiectivul privind reducerea emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu cel puţin 40% până în 2030, comparativ cu 1990;
- Obiectivul privind un consum de energie din surse regenerabile de 32% în 2030;
- Obiectivul privind îmbunătăţirea eficienţei energetice cu 32,5% în 2030;
- Obiectivul de interconectare a pieţei de energie electrică la un nivel de 15% până în 2030.
Al cincilea şi ultimul pachet energetic al UE, Pregătiţi pentru 55, publicat în anul 2021, a actualizat ambiţiile europene în materie de climă, stabilind un obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% în anul 2030, raportat la nivelul anului 1990, urmând ca la nivelul anului 2050 să se atingă neutralitatea climatică la nivel european şi astfel Europa sa devină primul continent neutru din punct de vedere climatic.
Pachetul legislativ Pregătiţi pentru 55, elaborat pe o bază analitică comună în centrul căreia se află modelarea sistemelor energetice, cu stabilirea ţintelor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a surselor regenerabile de energie şi a eficienţei energetice, a condus la stabilirea noilor ţinte comunitare.
Astfel, au fost asumate noi obiective climatice care acoperă toate sectoarele-cheie ale economiei:
Revizuirea Directivei UE privind eficienţa energetică
- Noua Directiva privind eficienţa energetică stabileşte o ţintă ambiţioasă de eficienţă energetică de reducere a consumului final de energie cu cel puţin 11,7% faţă de previziunile privind consumul de energie preconizat pentru 2030.
- Directiva prevede o obligaţie medie anuală de eficienţă energetică de 1,49%, cu o creştere graduală şi cu includerea elementelor suplimentare de flexibilitate (economiile de energie realizate prin aplicarea schemei EU ETS inclusiv pentru clădiri şi transporturi, măsurile EPBD şi cele temporare adoptate în perioada de criză energetică din anul 2022).
- În sectorul public, ţinta de eficienţă energetică este de 1,9% (conform abordării generale), cu posibilitatea ca statele membre să excludă apărarea şi transportul public.
- Cu privire la sistemele eficiente de încălzire şi răcire centralizată, cogenerarea de înaltă eficienţă poate fi luată în calcul în definiţia unui sistem DHC eficient până în anul 2045. De asemenea, gazul natural poate fi utilizat în instalaţii noi sau retehnologizate până în 2030. În anexa III privind criteriile pentru cogenerare, pragul de emisii de 270 gCO2/kWh se va aplica pentru instalaţii existente de la 1 ianuarie 2034, ca element suplimentar de flexibilitate. Pragul de emisii de 270 gCO2/kWh, va fi respectat în condiţiile în care tehnologia de folosire a hidrogenului şi/sau captarea de CO2 va fi una matură şi poate fi folosită în termeni de viabilitate financiară. Pragul de emisii de 270 gCO2/kWh va fi respectat în condiţiile în care tehnologia de folosire a hidrogenului şi/sau captarea de CO2 va fi una matură şi poate fi folosită în termeni de viabilitate financiară.
Revizuirea Directivei UE privind energia din surse regenerabile
- Ţinta globală a UE pentru ponderea SRE în mixul energetic până în 2030 este de 42,5% (cu o contribuţie suplimentara indicativă de 2,5%), pentru atingerea ţintei de 45%;
- SRE în Transporturi;
Ţinta globală de promovarea SRE în transport se poate calcula în 2 moduri:
- ca şi reducere de emisii - ţinta privind reducerea nivelului de emisii de gaze cu efect de seră este de 14,5% în 2030;
- sau ca pondere SRE - ţinta alternativă privind ponderea SRE în transport este de 29%.
În transport există şi un obiectiv comun care înglobează două tipuri de combustibili utilizarea hidrogenului/RFNBO şi a biocombustibililor avansaţi. Textul final aprobat stabileşte un obiectiv comun/ţintă de 5,5% în 2030. Din acest obiectiv de 5,5%, cel puţin 1% trebuie să fie reprezentat de hidrogenul regenerabil/RFNBO.
- SRE în Industrie
Ţinta pentru ponderea SRE în industrie a crescut de la 1% pe an la 1,6% pe an ca medie în perioadele 2021-2025 şi 2026-2030.
Ţinta pentru hidrogen regenerabil în industrie este de 42% în 2030 şi 60% în 2035.
Directiva prevede un element de flexibilitate prin care statele membre îşi pot reduce ţinta de hidrogen regenerabil în industrie cu 20% în următoarele 2 condiţii:
- nivelul contribuţiilor naţionale la ţinta UE atinge nivelul aşteptat;
- ponderea H2din surse fosile care este consumat în statul membru respectiv nu poate depăşi 23% în 2030 şi 20% în 2035. Această condiţie introduce implicit un stimulent pentru dezvoltarea de H2 din surse cu emisii scăzute de carbon;
- SRE în Clădiri.
Ţinta pentru ponderea SRE în sectorul clădirilor la nivelul UE se menţine la 49%, la nivelul anului 2030.
- SRE în sectorul de încălzire şi răcire
Creşterea medie anuală a ponderii SRE in sectorul încălzire şi răcire este de 0,8% în perioada 2021-2025 şi 1,1% în perioada 2026-2030.
Impozitarea energiei
Propunerea legislativă privind impozitarea produselor energetice şi a energiei electrice urmăreşte:
- alinierea impozitării produselor energetice şi a energiei electrice la politicile UE în domeniul energiei şi climei;
- menţinerea şi îmbunătăţirea pieţei interne a UE prin actualizarea domeniului de aplicare al produselor energetice şi a structurii ratelor, precum şi prin raţionalizarea utilizării scutirilor şi reducerilor fiscale de către statele membre;
- menţinerea capacităţii de a genera venituri pentru bugetele statelor membre.
Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS)
Reprezintă principalul instrument folosit de UE pentru reducerea emisiilor. De când a fost introdus în 2005, emisiile de gaze cu efect de seră de la nivelul UE au scăzut cu 41%. În decembrie 2022, Consiliul a ajuns la un acord provizoriu cu Parlamentul European, acord ce include o sporire a nivelului general de ambiţie la 62%, comparativ cu obiectivul de 61% propus de Comisie.
Reformarea EU ETS prevede:
- extinderea la emisiile generate de transportul maritim;
- reducerea mai rapidă a certificatelor de emisii în cadrul sistemului şi eliminarea treptată a certificatelor gratuite pentru anumite sectoare;
- implementarea Schemei de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională (CORSIA) la nivel mondial prin intermediul EU ETS;
- majorarea finanţării pentru Fondul pentru modernizare şi Fondul pentru inovare;
- revizuirea rezervei pentru stabilitatea pieţei;
- crearea unui nou sistem de comercializare a certificatelor de emisii, denumit ETS 2, separat de EU ETS existent. Mecanismul ETS 2 va acoperi emisiile de CO2 generate prin eliberarea pentru consum a combustibililor utilizaţi pentru ardere în sectorul clădirilor, al transportului rutier transportul rutier şi în alte sectoare (în principal industria mică, care nu este acoperită de EU ETS existent).
Fondul social pentru climă
Are scopul de a aborda problema impactului social şi distributiv al noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii asupra sectoarelor clădirilor şi transportului rutier. Fondul urmăreşte să ofere măsuri de sprijin şi investiţii gospodăriilor, microîntreprinderilor şi utilizatorilor de transport vulnerabili. Fondul însumează 72 mld. EUR din bugetul european pentru perioada 2025-2032 şi are drept obiectiv mobilizarea de resurse suplimentare din bugetele naţionale până la un total de circa 140 mld. EUR.
Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM)
Are obiectivul de a asigura - în deplină conformitate cu normele comerţului internaţional - faptul că eforturile UE de reducere a emisiilor nu sunt neutralizate de o creştere a emisiilor în afara graniţelor sale prin relocarea producţiei în ţări din afara UE (unde politicile aplicate pentru combaterea schimbărilor climatice sunt mai puţin ambiţioase) sau prin creşterea importurilor de produse cu emisii ridicate de dioxid de carbon. CBAM este conceput pentru a funcţiona în paralel cu sistemul EU ETS, precum şi pentru a reflecta şi a completa rolul acestuia în ceea ce priveşte mărfurile importate. CBAM va înlocui treptat alocarea cu titlu gratuit a certificatelor EU ETS.
Emisiile şi absorbţiile care rezultă din exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură
Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (LULUCF) stabileşte un angajament obligatoriu pentru UE de a reduce emisiile şi de a spori absorbţiile în sectoarele exploatării terenurilor şi silviculturii. Noile norme stabilesc ca obiectiv un volum mai mare de absorbţii nete de gaze cu efect de seră, şi anume de cel puţin 310 mil. tCO2-eq. Pentru fiecare stat membru sunt definite obiective naţionale obligatorii.
Obiectivele de reducere a emisiilor ale statelor membre
Regulamentul privind partajarea eforturilor, modificat ultima dată în 2018, stabileşte obiective anuale obligatorii pentru statele membre în materie de emisii de gaze cu efect de seră în sectoare care nu fac obiectul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) sau al Regulamentului privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (LULUCF). Printre aceste sectoare se numără: transportul rutier şi transportul maritim intern, clădirile, agricultura, deşeurile, industriile mici.
Noile norme vor majora obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE de la 29% la 40% până în 2030, comparativ cu 2005, în sectoarele în cauză. De asemenea, ele vor actualiza obiectivele naţionale în consecinţă.
Standardele privind emisiile de CO2 pentru autoturisme şi camionete
Autoturismele şi camionetele emit 15% din totalul emisiilor de dioxid de carbon din UE. Introduce obiective progresive pentru autoturisme şi camionete de reducere a emisiilor la nivelul UE până în 2030 şi ulterior, inclusiv un obiectiv de reducere cu 100% până în 2035 pentru autoturismele şi camionetele noi.
Infrastructura pentru combustibili alternativi
Principalul obiectiv al propunerii de regulament privind infrastructura pentru combustibili alternativi este de a asigura faptul că cetăţenii şi întreprinderile au acces la o reţea de infrastructură suficientă pentru reîncărcarea sau realimentarea vehiculelor rutiere sau a navelor cu combustibili alternativi.
Noile norme vor permite sectorului transporturilor să îşi reducă în mod semnificativ amprenta de carbon. Aceste norme stabilesc o serie de obiective pentru 2025 sau 2030, printre care:
- vor fi instalate staţii de reîncărcare pentru autoturisme şi camionete la fiecare 60 de km;
- începând cu 2030, vor fi instalate staţii de realimentare cu hidrogen care deservesc atât autoturisme, cât şi camioane în toate nodurile urbane.
Combustibilii de aviaţie durabili
Combustibilii de aviaţie durabili (biocombustibili avansaţi şi e-combustibili SAF) au potenţialul de a reduce în mod semnificativ emisiile aeronavelor. Cu toate acestea, acest potenţial este în mare parte nevalorificat, deoarece aceşti combustibili reprezintă doar 0,05% din consumul total de combustibil din sectorul aviaţiei.
Regulamentul (UE) 2023/2405 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru un transport aerian durabil (ReFuelEU în domeniul aviaţiei) urmăreşte să reducă amprenta de mediu a sectorului aviaţiei şi să permită acestui sector să ajute UE să îşi atingă obiectivele în materie de climă.
Principalul obiectiv al Regulamentului este de a creşte atât cererea, cât şi oferta de combustibili de aviaţie durabili, care au emisii de CO2 mai scăzute decât kerosenul pe bază combustibili fosili, asigurând în acelaşi timp condiţii de concurenţă echitabile pe piaţa transportului aerian din Uniune.
Printre principalele dispoziţii are Regulamentului (UE) 2023/2405 se află cele privind obligaţia furnizorilor de combustibili de aviaţie de a se asigura că întreaga cantitate de combustibili de aviaţie pusă la dispoziţia operatorilor de aeronave pe fiecare aeroport din Uniune conţine cotele minime de SAF, inclusiv cotele minime de combustibili de aviaţie sintetici, cu o creştere progresivă a acestor cote până în 2050, potrivit valorilor şi datelor de aplicare prevăzute în Regulament. Regulamentul prevede faptul că furnizorii de combustibili au obligaţia de a incorpora 2% SAF în 2025, 6% în 2030 şi 70% în 2050.
În acest context, Ministerul Energiei evaluează posibilitatea dezvoltării unor politici/strategii/foi de parcurs pentru încurajarea/stimularea producţie de SAF în România.
Combustibili avansaţi în transportul maritim
Obiectivul propunerii privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de carbon în transportul maritim FuelEU este de a reduce intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de energia utilizată la bordul navelor cu până la 80% până în 2050, prin promovarea utilizării de către nave a combustibililor mai ecologici.
Reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic
Metanul ocupă locul al doilea în rândul celor mai importante gaze cu efect de seră după dioxidul de carbon. Propunerea de regulament privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic obligă sectoarele gazelor fosile, petrolului şi cărbunelui să îşi măsoare, monitorizeze, raporteze şi să aplice măsuri de reducere a emisiilor de metan.
Propunerea de regulament reprezintă primul act legislativ adoptat la nivelul UE cu scopul de a reduce emisiile de metan din sectorul energetic şi a urmat Strategiei UE privind metanul, adoptată în anul 2020.
UE şi SUA au lansat Angajamentul mondial referitor la metan în cadrul Conferinţei ONU privind schimbările climatice, COP26. Peste 150 de ţări au semnat angajamentul cu scopul de a reduce emisiile de metan cu 30% până în 2030.
Performanţa energetică a clădirilor
Clădirile reprezintă, la nivelul Uniunii, 40% din energia consumată şi 36% din emisiile directe şi indirecte de gaze cu efect de seră legate de energie.
Ca parte a pachetului legislativ Fit for 55, în data de 8 mai 2024, UE a public în Jurnalul Oficial Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European şi A Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor, astfel încât clădirile din UE să devină mai eficiente din punct de vedere energetic până în 2030 şi ulterior.
Obiectivele principale ale noilor norme sunt:
- toate clădirile noi ar trebui să fie clădiri cu emisii zero începând cu 2030;
- clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050 conform standardelor de eficienţă aplicabile la nivelul Uniunii Europene;
- statele membre să stabilească un Plan, care înlocuieşte strategiile de renovare pe termen lung. Fiecare plan naţional va trebui să includă o foaie de parcurs cu obiective naţionale pentru 2030, 2040 şi 2050 în ceea ce priveşte rata anuală de renovare energetică.
În ce priveşte standardele minime de performanţă energetică pentru sectorul nerezidenţial, directiva stabileşte norme care vor conduce la renovarea a 16% dintre clădirile cu cele mai scăzute performanţe până în 2030 şi a 26% dintre clădirile cu cele mai scăzute performanţe până în 2033.
Traiectoriile de renovare progresivă a sectorului rezidenţial, impun statelor membre să stabilească o traiectorie naţională care să conducă la reducerea consumului mediu de energie primară a parcului de clădiri rezidenţiale cu 16% până în 2030 şi într-un interval de 20-22% până în 2035. Un procent de 55% din scăderea consumului mediu de energie primară va trebui realizată prin renovarea clădirilor rezidenţiale cu cele mai scăzute performanţe.
Pachetul privind piaţa hidrogenului şi a gazului decarbonizat
Obiectivul pachetului legislativ alcătuit dintr-o directivă şi un regulament este de a trece de la gazele naturale la gazele din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de carbon şi de a stimula utilizarea acestora în UE până în 2030 şi ulterior.
Cele două propuneri stabilesc norme comune ale pieţei interne pentru gazele din surse regenerabile, gazele naturale şi hidrogen. Ele vizează crearea unui cadru de reglementare pentru infrastructura şi pieţele dedicate hidrogenului şi pentru planificarea integrată a reţelelor. De asemenea, stabilesc norme privind protecţia consumatorilor şi consolidează securitatea aprovizionării.
Pentru adoptarea şi implementarea Pachetului legislativ Pregătiţi pentru 55, Regulamentul de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie "net zero" (Regulamentul privind industria "net zero") - NZIA are un rol important prin extinderea capacităţii de producţie a tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon la nivelul UE, iar prin obiectivele propuse contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, si atingerea ţintei de cel puţin 55% până în anul 2030.
Regulamentul prevede adoptarea unei liste de tehnologii cu emisii net zero, iar pentru revizuirea acesteia vor fi avute în vedere necesităţile care decurg din PNIESC.
Toate tehnologiile net-zero din listă vor fi eligibile pentru a deveni proiecte strategice, iar fiecare stat membru are dreptul de a nu recunoaşte drept proiecte strategice pe acelea care se bazează pe unele tehnologii neacceptate ca parte a mix-ului lor de politici energetice interne.
În ceea ce priveşte finanţarea, statele membre sunt încurajate să utilizeze 25% din veniturile ETS.