Capitolul v - Serviciul de canalizare - Regulament-Cadru din 2007 al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare

M.Of. 324 bis

În vigoare
Versiune de la: 15 Mai 2007
CAPITOLUL V:Serviciul de canalizare
SECŢIUNEA 1:Colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate de la utilizatori
Art. 137
(1)Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure condiţiile necesare accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor comunităţii la serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare.
(2)Dreptul de acces nediscriminatoriu şi de utilizare a serviciului este garantat tuturor utilizatorilor, în condiţii contractuale, cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului şi a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare.
Art. 138
(1)Delimitarea dintre reţeaua publică de canalizare şi instalaţia interioară de canalizare aparţinând utilizatorului este căminul de racord.
(2)Părţile componente ale unui racord sunt:
a)o construcţie numită cămin de racord, plasată pe domeniul public sau privat, folosită pentru controlul şi întreţinerea racordului, fiind vizibilă şi accesibilă;
b)un dispozitiv tip sifon, instalat în cămin cu rolul de a garanta securitatea reţelei şi care permite totodată racordarea la reţeaua de canalizare aparţinând utilizatorului;
c)o conductă de racordare, situată între căminul de racord şi reţeaua publică de canalizare;
d)un dispozitiv de legătură, realizat conform normelor tehnice în vigoare, permiţând legarea conductei de racordare la canalul de serviciu.
(3)Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord cu toate componentele sale, aparţine reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia.
Art. 139
(1)Pentru a nu se produce inundarea subsolurilor utilizatorului, în cazul intrării sub presiune a reţelei de canalizare, acestea nu vor fi racordate direct la reţeaua de canalizare.
(2)Pe legăturile prevăzute pentru golirea subsolurilor la canalizare, în vederea evacuării apelor provenite din reţelele interioare de alimentare cu apă şi de canalizare în cazul unor defecţiuni, se vor monta de către utilizatori vane şi clapete contra refulării.
(3)Căminul de racord se amplasează astfel:
a)la 1-2 m faţă de clădire, la imobilele fără curte şi fără împrejmuire;
b)imediat după căminul uscat, de control al canivoului, la imobilele construite în terenuri sensibile de umezire (macroporice);
c)la 1-2 m de împrejmuire, în curtea imobilelor cu incinta închisă;
d)la canalul de serviciu, acolo unde distanţa dintre clădire şi canalul public este mai mică de 3 m.
Art. 140
Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisă numai dacă prin aceasta:
a)nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare şi ale staţiilor de epurare;
b)nu se diminuează capacitatea de transport a canalelor prin depuneri sau obturări;
c)nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de exploatare;
d)nu se perturbă procesele de epurare din staţiile de epurare sau nu se diminuează capacitatea acestora;
e)nu se creează pericol de explozie;
f)nu afectează calitatea apelor uzate şi meteorice din sistemul de canalizare.
Art. 141
Deversarea la canalizare se poate face prin intermediul racordului şi numai a următoarelor categorii de ape uzate:
a)ape uzate menajere;
b)ape uzate industriale;
c)ape uzate orăşeneşti;
d)ape pluviale;
e)ape uzate provenite de la platformele de depozitare a zăpezii.
Art. 142
(1)Orice utilizator care doreşte să fie racordat la sistemul de canalizare trebuie să depună la operatorul serviciului de canalizare o cerere de racordare. Cererea va fi însoţită de certificatul de urbanism, planul de încadrare în zonă la scara de 1:500 şi actul de proprietate sau o împuternicire dată de proprietar.
(2)La solicitarea avizului de racordare, în vederea evacuării apelor uzate, utilizatorul va pune la dispoziţie date asigurate de un proiectant autorizat, respectiv breviare de calcul cu estimări ale debitelor şi compoziţiei apelor uzate care urmează a fi evacuate în canalizările localităţilor.
Art. 143
Pentru orice modificări privind debitul şi/sau calitatea apelor uzate, evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor de către operatorii economici, ca urmare a extinderii capacităţilor de producţie, a modificării tehnologiilor de fabricaţie sau a altor cauze, utilizatorul are obligaţia de a cere un nou aviz de racordare, de a obţine avizul inspectoratului de sănătate publică şi avizul de gospodărire a apelor, iar operatorul are obligaţia să modifice contractul de furnizare.
Art. 144
(1)Cheltuielile pentru executarea racordurilor la utilizator revin autorităţilor administraţiei publice locale, judeţene sau asociaţiilor de dezvoltare intercomunală. Execuţia lucrărilor se realizează prin grija operatorului, iar modalităţilor de decontare vor fi stabilite în contractul de delegare a gestiunii, dacă este cazul.
(2)Legătura realizată între căminul de racordare şi reţeaua de canalizare interioară a utilizatorului, inclusiv cea pentru apele meteorice, este în sarcina exclusivă a utilizatorului. Canalizarea şi lucrările de racord trebuie să fie executate în condiţii de etanşeitate.
Art. 145
În vederea eliberării avizului de racordare, operatorul:
a)va analiza cantităţile şi încărcările cu impurificatori ale apelor uzate, prognozate a fi evacuate de utilizator, în corelaţie cu capacitatea reţelelor de canalizare existente în zona de amplasament şi a instalaţiilor de epurare aferente, pe tipuri de apă uzată;
b)va decide emiterea avizului de principiu de racordare a utilizatorului, dacă reţeaua/reţelele de canalizare şi instalaţiile de epurare au capacitatea de preluare necesară noilor condiţii, indicând amplasamentul căminelor de racord şi, dacă este necesar, necesitatea montării unor staţii de preepurare;
c)refuză emiterea avizului de principiu de preluare a apelor uzate în sistemul de canalizare, amână emiterea sau limitarea provizorie a preluării debitelor, dacă execuţia racordului necesită realizarea unei redimensionări a reţelei de canalizare sau a instalaţiilor de epurare existente, în funcţie de strategia de dezvoltare a reţelelor sistemului de canalizare stabilită de autoritatea administraţiei publice locale;
d)eliberează avizul de racordare definitiv, specificând:
1.debitele şi concentraţiile maxime admisibile ale impurificatorilor apelor uzate evacuate, în secţiunea de control;
2.eventualele restricţii de evacuare în anumite ore sau situaţii;
3.măsuri de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor substanţelor poluante conţinute;
4.obligaţia utilizatorului de a semnala operatorului toate accidentele sau anomaliile din instalaţiile proprii, care pot perturba buna funcţionare a sistemului de canalizare.
Art. 146
Operatorul are obligaţia de a elibera avizul definitiv de racordare în maximum 30 de zile de la depunerea documentaţiei complete. În cazul în care în momentul depunerii documentaţiei aceasta nu este completă, operatorul, în termen de maximum 10 zile, va solicita în scris completarea documentaţiei cu documentele lipsă, completând în acest sens un borderou-tip care cuprinde toate documentele necesare eliberării avizului, precum şi data la care s-a depus documentaţia incompletă.
Art. 147
(1)Înainte de orice racordare la reţelele de canalizare, operatorul serviciului de canalizare va verifica conformarea execuţiei instalaţiilor interioare cu proiectul de realizare a acestor instalaţii de canalizare interioară ce a stat la baza avizului de racordare, astfel încât să fie asigurate posibilitatea tehnică de racordare şi compatibilitatea celor două reţele.
(2)Este interzisă montarea oricărui dispozitiv sau oricărei instalaţii care poate permite pătrunderea apelor uzate în conducta de apă potabilă sau industrială, fie prin aspirare datorată fenomenului de ejecţie, fie prin refulare cauzată de o suprapresiune produsă în reţeaua de evacuare.
Art. 148
(1)Pentru controlul calităţii apelor deversate în reţeaua de canalizare, utilizatorii, operatori economici care desfăşoară activităţi în urma cărora rezultă ape uzate din procesele tehnologice, vor prezenta, la cererea organului de control abilitat să efectueze astfel de controale, buletine de analiză emise de un laborator autorizat.
(2)Buletinele de analiza vor avea o vechime de cel mult 30 de zile calendaristice.
Art. 149
(1)Recepţia şi preluarea racordului ca mijloc fix se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(2)Întreţinerea, reparaţiile şi înlocuirea totală sau parţială a racordurilor aparţinând sistemului, precum şi a căminului de racordare sunt în sarcina operatorului/prestatorului serviciului.
(3)În cazul în care apar unele deteriorări ale reţelelor, inclusiv cu efecte asupra terţilor, şi se dovedeşte că acestea se datorează neglijenţei sau imprudenţei din partea unui utilizator, costurile intervenţiilor operatorului serviciului pentru remedierea situaţiei sunt în sarcina utilizatorului vinovat, care este răspunzător de daunele provocate.
Art. 150
Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele şi institutele de cercetare medicală şi veterinară, de la unităţile de ecarisare, precum şi de la orice fel de întreprinderi şi instituţii care, prin specificul activităţii lor, produc contaminare cu agenţi patogeni (microbi, virusuri, ouă de paraziţi) pot fi evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor numai cu respectarea următoarelor măsuri, certificate periodic prin buletine de analiză, eliberate de către inspectoratele de sănătate publică teritoriale, ce vor fi comunicate operatorilor care au în administrare şi exploatare reţeaua de canalizare şi staţia de epurare a localităţii:
a)la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice realizarea măsurilor de dezinfecţie a tuturor produselor patologice provenite de la bolnavi se va face conform legislaţiei sanitare în vigoare;
b)la laboratoarele institutelor care lucrează cu produse patologice şi la celelalte unităţi menţionate, realizarea măsurilor de dezinfecţie/sterilizare a tuturor produselor patologice se va face conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 151
Utilizatorul este obligat să respecte toate normele şi normativele în vigoare cu privire la condiţiile şi calitatea apelor uzate. În acest sens, utilizatorul nu poate deversa în reţeaua de canalizare ape uzate care în secţiunea de control conţin:
a)materii în suspensie ale căror cantitate, mărime şi natură constituie un factor activ de erodare a canalelor, provoacă depuneri sau stânjenesc curgerea normală;
b)substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sunt realizate reţelele de canalizare şi staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi;
c)substanţe de orice natură care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stânjeni exploatarea normală a canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care, împreună cu aerul, pot forma amestecuri explozive;
d)substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare;
e)substanţe cu grad ridicat de periculozitate;
f)substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri care să contribuie la poluarea mediului înconjurător;
g)substanţe colorante ale căror cantităţi şi natură, în condiţiile diluării realizate în reţeaua de canalizare şi în staţia de epurare, determină modificarea culorii apei din resursele de apă în care se evacuează apele epurate;
h)substanţe inhibitoare ale procesului de epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului;
i)substanţe organice greu biodegradabile, în cantităţi ce pot influenţa negativ procesul de epurare a treptei biologice.
Art. 152
(1)În cazul în care în localitate există un sistem public de canalizare, toţi utilizatorii care au contract de furnizare a apei, indiferent dacă au sau nu branşament propriu, au obligaţia de a deversa apele uzate provenite din activităţile specifice fiecărui tip de utilizator numai în reţeaua de canalizare, cu respectarea prevederilor prezentului regulament.
(2)Utilizatorii care se alimentează cu apă din reţeaua de distribuţie sau din surse proprii şi care sunt amplasaţi în zone unde nu există reţele de canalizare au obligaţia dotării cu bazine etanşe vidanjabile sau cu staţie de epurare compactă locală, construite şi exploatate în condiţiile impuse de autorităţile de mediu şi gospodărire a apelor competente. Vidanjarea şi evacuarea apelor uzate provenite din astfel de fose se poate realiza fie de către operatorul serviciului de canalizare, fie de către alţi agenţi economici autorizaţi, care au obţinut în prealabil avizul operatorului privind locul şi condiţiile tehnice de descărcare a apelor uzate provenite din procesul de vidanjare.
(3)Vidanjarea este interzisă în zonele în care există realizat un sistem public de canalizare, dacă operatorul serviciului a notificat utilizatorului acceptul său de preluare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi s-a angajat că va realiza racordul.
Art. 153
(1)Utilizatorii din categoria operatorilor economici au obligaţia de a controla permanent parametrii apelor uzate industriale, astfel încât la deversarea în reţeaua de canalizare să respecte indicatorii consemnaţi în avizul de racordare.
(2)În cazul în care apele uzate depăşesc încărcările avizate de operator sau de organele de gospodărire a apelor competente, se vor lua măsuri imediate de încadrare în aceste avize, cu plata, în sarcina utilizatorului, a contravalorii cheltuielilor suplimentare de epurare, precum şi a valorii eventualelor pagube produse atât operatorului, cât şi terţilor.
(3)Operatorul poate efectua în secţiunea de măsură prelevări de probe şi controale în prezenţa utilizatorului, în scopul de a verifica dacă apele industriale uzate deversate în reţeaua de canalizare au calităţile stabilite în conformitate cu prescripţiile tehnice în vigoare sau avizele operatorului ori autorităţilor de gospodărire a apelor competente.
(4)Proba prelevată din secţiunea de măsură va fi reprezentativă şi suficientă cantitativ, astfel încât să poată fi supusă analizelor fizico-chimice şi biologico-bacteriologice, astfel:
a)o treime va fi analizată prin grija operatorului;
b)o treime prin grija utilizatorului;
c)o treime va fi sigilată atât de operator, cât şi de utilizator, constituind proba-martor, şi va fi păstrată de una dintre cele două părţi în astfel de condiţii încât să permită conservarea caracteristicilor din momentul prelevării. Analiza acestei probe, efectuată de un laborator autorizat, agreat de ambele părţi, este opozabilă analizelor efectuate de oricare dintre cele două părţi.
Art. 154
(1)Determinarea debitelor transportate de canalizare se face în mod curent numai în secţiunea finală a colectorului principal, la intrarea în staţia de epurare, pentru cunoaşterea debitului introdus în staţie.
(2)Pentru cunoaşterea capacităţii reale de transport şi depistarea acelor tronsoane la care viteza de autocurăţare nu este asigurată, se va determina debitul de apă uzată fără contoare, măsurând viteza şi secţiunea de curgere a apei uzate sau utilizând grafice de calcul care ţin cont de:
a)panta colectorului între cămine succesive;
b)nivelul apei în cămine;
c)diametrul colectorului.
Art. 155
În vederea depistării zonelor în care apar infiltraţii în cantităţi mari ale apei din sol se vor efectua analize ale apei uzate în cămine, pentru determinarea consumului biologic de oxigen (CBO5).
Art. 156
Pentru cunoaşterea debitelor în colectoarele de canalizare trebuie stabilite tronsoane de control pe care se fac măsurători pentru determinarea relaţiei dintre înălţimea apei în cămin/canal şi debitul transportat, care vor reprezenta valori de referinţă, pentru aprecierea debitelor în timpul exploatării.
Art. 157
Proba de etanşeitate se va face conform procedurii folosite la recepţia lucrării, indicându-se şi valoarea pierderii admisibile de apă.
Art. 158
Operatorul va asigura supravegherea, cu frecvenţa stabilită în instrucţiunile tehnice, a colectoarelor canalizării de către personal calificat, care va verifica periodic următoarele elemente constructive ale reţelei de canalizare:
a)existenţa şi înlocuirea capacelor la căminele care fac zgomot la trecerea vehiculelor;
b)existenţa grătarelor la gurile de scurgere;
c)existenţa denivelărilor, gropilor, şanţurilor pe traseul colectorului;
d)existenţa resturilor de pământ de pe stradă, resturi care pot ajunge în canalizare;
e)după fiecare ploaie, băltirea apei la rigolă sau în dreptul gurii de scurgere, datorate înfundării sau poziţionării prea sus a acesteia;
f)funcţionarea deversoarelor;
g)funcţionarea gurii de vărsare atât la canalizarea în sistem unitar, cât şi la reţeaua în sistem divizor;
h)existenţa mirosului neplăcut, caracteristic fermentării nămolului, lângă gurile de scurgere sau cămine;
i)calitatea apelor uzate deversate în reţea de agenţii economici;
j)prezenţa vieţuitoarelor în reţeaua de canalizare;
k)funcţionarea staţiilor de pompare.
Art. 159
O supraveghere atentă se face asupra colectoarelor prin:
a)verificarea stării căminelor şi camerelor de intersecţie;
b)verificarea nivelului apei în căminele de intersecţie;
c)verificarea nivelului apei şi a stării căminelor pe colectoarele unde viteza de curgere este în general mică, sub viteza de autocurăţare de 0,7 m/s;
d)depistarea prezenţei poluanţilor cu efecte mari asupra reţelei: produse petroliere, produse toxice, agresive etc.;
e)verificarea cantităţii şi calităţii apelor uzate în secţiunile dinainte stabilite, dar obligatoriu din gura de vărsare în emisar.
Art. 160
Principalele lucrări de întreţinere ce trebuie executate sunt:
a)verificarea şi înlocuirea capacelor de cămine şi a grătarelor la gurile de scurgere;
b)corectarea cotei ramelor şi capacelor de la cămine ca urmare a îmbunătăţirii căii sau în urma tasărilor diferenţiate;
c)spălarea colectoarelor;
d)desfundarea colectoarelor blocate cu material sedimentat şi cimentat;
e)scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de scurgere;
f)umplerea cu apă a gurilor de scurgere;
g)curăţarea bazinelor de retenţie;
h)înlocuirea grătarelor prevăzute pe reţea;
i)asigurarea căilor de acces la reţea şi la toate secţiunile de prelevare de probe;
j)desfiinţarea sau aducerea în legalitate a lucrărilor ilegale de racordare.
Art. 161
(1)Spălarea colectoarelor va începe din secţiunea amonte şi se continuă până la racordarea cu un colector mai mare, colector care nu este colmatat, verificând în prealabil, cu ajutorul echipamentelor specializate, dacă colectorul nu este rupt şi dacă nu intră pământul în acesta.
(2)Dacă în colector, prin crăpături sau rosturile de îmbinare, au intrat rădăcinile pomilor existenţi în preajma colectorului, acestea se taie, în scopul deblocării acestuia, urmând ca, prin decopertare, să se taie rădăcinile şi din exterior şi să fie refăcute îmbinările şi tuburile defecte.
(3)În toate cazurile este recomandată inspecţia cu camera TV montată pe robot specializat, iar rezultatul vizualizării va fi arhivat, după compararea cu rezultatele anterioare, constituind un moment de referinţă pentru deciziile ulterioare.
Art. 162
(1)Spălarea se va face de preferinţă cu echipamente speciale de spălat, folosind jeturi de apă de mare viteză, 10-20 m/s, asigurată printr-o presiune de 80-120 bari în furtunul de transport, urmând ca tehnologia de curăţare să asigure condiţiile necesare astfel încât personalul de deservire să nu intre în contact direct cu apa murdară din colector.
(2)Metoda de spălare cu jet este obligatorie la acele reţele la care, datorită construcţiei, căminele de inspecţie nu sunt vizitabile, au dimensiuni mici şi servesc doar pentru inspecţia cu mijloace de televiziune în circuit închis.
Art. 163
O atenţie specială va fi acordată subtraversărilor, sifonării reţelei de canalizare, marcându-se nivelul apei în căminul amonte, în perioada când funcţionarea este normală, la debitul maxim, şi va fi verificat acest nivel periodic săptămânal, iar dacă nivelul a crescut se va depista cauza.
Art. 164
Spălarea unui tronson important de canalizare poate începe după ce au fost luate măsuri adecvate la staţia de epurare, care să ţină cont de aportul mare de nămol în apa uzată, care poate influenţa nefavorabil procesul de epurare.
Art. 165
Gura de vărsare a apelor uzate în emisar trebuie controlată după fiecare debit mai mare decât debitul mediu al râului, verificându-se:
a)stabilitatea malurilor râului pe circa 100 m în aval şi 500 m în amonte;
b)stabilitatea construcţiei gurii de vărsare;
c)tendinţa râului, la ape mici, de îndepărtare faţă de gura de vărsare;
d)tendinţa râului de blocare a gurii de vărsare;
e)tendinţa de modificare a malului opus sub impactul curentului produs de apa evacuată din canalizare;
f)tendinţa râului de spălare a albiei lângă gura de vărsare, fiind necesară o consolidare adecvată, dacă este cazul.
Art. 166
Canalul de ocolire care reprezintă şi preaplinul staţiei de pompare trebuie să fie funcţional şi accesibil tot timpul.
Art. 167
Se va da o atenţie deosebită comportării staţiei de pompare pe durata ploilor ce depăşesc frecvenţa normală, asigurându-se accesul la staţie în orice situaţie. Se va verifica funcţionarea preaplinului şi efectul punerii sub presiune a reţelei, în amonte.
Art. 168
(1)Electropompele vor trebui să aibă echipamente de măsură pentru parametrii de funcţionare, debit, presiune, curent şi tensiune de alimentare, putere absorbită etc.
(2)Sunt aplicabile totodată prevederile art. 71 şi art. 72.
Art. 169
Grătarele vor fi curăţate ori de câte ori este necesar, iar materialele colectate vor fi puse în saci şi evacuate.
Art. 170
Staţiile de pompare pentru evacuarea apelor la pasaje denivelate vor avea toate pompele montate şi vor avea sursă dublă de alimentare cu energie, iar debitul de calcul al staţiei de pompare va fi mai mare decât debitul colectat în mod normal.
Art. 171
Pentru lucrările efectuate este necesar ca:
a)să se lucreze numai cu personal calificat;
b)personalul să aibă echipament de protecţie şi de muncă adecvat;
c)să fie asigurate condiţiile necesare de prevenire a accidentelor de muncă;
d)în cazul intervenţiei la colectoare în funcţiune, durata de intervenţie să fie cât mai mică, utilizându-se schimburi succesive pe perioade scurte de timp.
Art. 172
Lucrările de remediere a căminelor constau în principal din:
a)reaşezarea corectă a capacelor căminelor;
b)înlocuirea capacelor sparte/furate şi a grătarelor la gurile de scurgere;
c)repararea scărilor de acces în cămine;
d)repararea lucrărilor la bazinele de retenţie;
e)întreţinerea sistemului de măsurare permanentă a debitelor.
Art. 173
(1)Racordarea de noi utilizatori la reţea se face numai de către personalul autorizat, după un proiect aprobat de operator, respectând prevederile art. 139, 142, 145 şi 149.
(2)Pentru executarea unor astfel de lucrări, agenţii economici, alţii decât operatorul serviciului, trebuie să fie autorizaţi şi vor lucra sub supravegherea personalului operatorului.
(3)Racordarea poate fi efectuată în unul dintre următoarele moduri:
a)utilizând căminul de vizitare atunci când noul racord este amplasat la o cotă ridicată, iar curgerea se asigură gravitaţional sau, când racordul este la cotă joasă, se va asigura pomparea apei;
b)prin realizarea unui cămin nou pe canalul de serviciu.
Art. 174
Pentru subtraversarea cursurilor de apă sau alte subtraversări, sifonul de canalizare va avea realizată o posibilitate de spălare. Se va verifica nivelul apei în căminul amonte şi, în momentul în care cota acestuia este mai mare decât este normal, se efectuează spălarea sau/şi curăţarea mecanică. La fiecare viitură pe râu se verifică starea subtraversării.
Art. 175
(1)În general, repararea colectoarelor se realizează prin săpătură deschisă cu oprirea apei şi deversarea ei la un tronson apropiat sau prin pomparea acesteia din căminul amonte.
(2)Se interzice transportul apei uzate direct prin rigola străzii, luându-se toate măsurile de prevenire a accidentelor atât pentru lucrătorii proprii, cât şi pentru participanţii la trafic.
(3)Lucrările se fac fără întrerupere până la terminare, chiar dacă se lucrează în schimburi succesive, în zile de sărbătoare etc.
(4)După reparaţiile care implică accesul la tubulatură trebuie făcută o probă de etanşeitate, folosindu-se apa din tub prin blocarea secţiunii aval şi umplerea căminului amonte sau a căminului aval până la nivelul străzii, având grijă ca presiunea maximă să nu depăşească 5 mea, iar apa uzată să nu ajungă pe carosabil.
(5)La tronsoane mici se va aduce apă curată pentru a evita lucrul în condiţii grele.
Art. 176
Toate lucrările de refacere a reţelei de canalizare vor fi trecute în cartea construcţiei, întocmindu-se, dacă este cazul, noi proceduri de lucru, atestate şi aprobate.
Art. 177
(1)Cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatorii casnici, stabilită în cadrul contractului de prestare/furnizare a serviciului, reprezintă o cotă procentuală, de regulă, între 80 şi 100% din cantitatea totală de apă rece furnizată, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate.
(2)Cantitatea de apă evacuată de către celelalte categorii de utilizatori se consideră a fi egală cu cantitatea de apă consumată. Fac excepţie utilizatorii la care specificul activităţilor face ca o cantitate de apă să rămână înglobată în produsul finit, caz în care debitul de apă uzată evacuată se va stabili prin măsurarea acestuia sau pe baza unui breviar de calcul întocmit de utilizator şi însuşit de operator.
(3)Utilizatorii care se alimentează din surse proprii şi care evacuează apă uzată în reţeaua de canalizare vor achita contravaloarea acesteia în baza contractului încheiat cu operatorul, în care se va specifica modul de măsurare sau determinare a cantităţilor evacuate.
SECŢIUNEA 2:Epurarea apelor uzate
Art. 178
Operatorii care exploatează staţiile de tratare a apei potabile şi/sau instalaţiile de epurare au obligaţia să realizeze urmărirea continuă, prin analize efectuate de laboratoare autorizate, a modului de funcţionare a acestora, să păstreze registrele cu rezultatele analizelor şi să pună aceste date la dispoziţia personalului împuternicit cu sarcini de inspecţie şi control.
Art. 179
Încărcarea cu poluanţi a apelor uzate se exprimă în locuitori echivalenţi şi se calculează pe baza încărcării medii maxime săptămânale în CBO5 intrat în staţia de epurare în cursul unui an, exceptând situaţiile de fenomene hidrometeorologice neobişnuite, cum sunt precipitaţiile abundente.
Art. 180
(1)Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, apele uzate colectate în reţelele de canalizare vor fi supuse unei epurări corespunzătoare, în vederea conformării cu prevederile legale.
(2)Staţiile de epurare a apelor uzate trebuie exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure performanţe corespunzătoare în condiţiile climatice locale normale. La exploatarea staţiilor de epurare se va ţine seamă de variaţiile sezoniere ale încărcării cu poluanţi.
Art. 181
Epurarea mecanică a apelor uzate trebuie să asigure îndepărtarea prin procedee fizice, în special, a materiilor în suspensie, cât şi a celor nemiscibile cu apa, separabile gravitaţional, precum şi reţinerea parţială a substanţelor organice.
Art. 182
Treapta de epurare mecanică trebuie exploatată astfel încât să se asigure, în funcţie de tehnologia utilizată:
a)reţinerea materiilor în suspensie de dimensiuni mari, care se face în grătare, site, cominutoare etc.;
b)reţinerea materiilor nemiscibile cu apa (grăsimi, produse petroliere), realizată în separatoare de grăsimi;
c)sedimentarea materiilor în suspensie separabile prin decantare, care are loc în deznisipatoare, decantoare etc.;
d)prelucrarea nămolurilor.
Art. 183
Treapta mecanică a unei staţii de epurare este alcătuită, în principal, din:
a)linia (sau fluxul) apei cu:
1.deversorul din amonte de staţia de epurare;
2.bazinul de retenţie;
3.grătar;
4.deznisipator;
5.dispozitive de măsură a debitelor de apă uzată şi de nămol;
6.separator de grăsimi;
7.decantor primar;
8.staţie de pompare ape uzate;
9.conducte şi canale tehnologice de legătură;
10.conductă (sau canal) de evacuare a apelor uzate epurate în emisar;
11.gură de evacuare a apelor uzate epurate în emisar;
b)linia (sau fluxul) nămolului cu:
1.staţie de pompare nămol primar;
2.instalaţii de sitare a nămolului;
3.instalaţii de condiţionare chimică a nămolului;
4.concentrator (sau îngroşător) de nămol;
5.instalaţii de stabilizare a nămolului;
6.rezervoare de fermentare a nămolului sau metantancuri, în care are loc fermentarea anaerobă;
7.bazine de stabilizare aerobă a nămolului sau stabilizatoare de nămol;
8.instalaţii de deshidratare a nămolului;
9.deshidratare naturală pe platforme (paturi) de uscare;
10.deshidratare artificială sau deshidratare mecanică;
11.depozit de nămol deshidratat;
12.conducte şi canale tehnologice de legătură;
c)construcţii şi instalaţii auxiliare cu:
1.pavilion tehnologic;
2.staţie de suflante;
3.centrală termică;
4.atelier mecanic;
5.remiză utilaje;
6.drum de acces;
7.drumuri, alei şi platforme interioare;
8.împrejmuiri şi porţi;
9.instalaţii de alimentare cu energie electrică;
10.instalaţii electrice de forţă, iluminat şi protecţie;
11.instalaţii de automatizare şi AMCR;
12.instalaţii de telefonie;
13.canale termice;
14.reţele electrice în incintă;
15.reţele de apă potabilă, pentru incendiu, de canalizare, gaze ş.a.;
16.lucrări de îndiguire, apărări de maluri, lucrări în albie etc.
Art. 184
Instalaţiile de epurare mecanică a apelor uzate trebuie să asigure, de regulă, o eficienţă de separare şi îndepărtarea principalelor substanţe poluante conţinute, astfel:
- 40-60% pentru materii în suspensie;
- 20-40% pentru CBO5;
- 20-40% pentru fosfor total şi azot organic;
- 25-75% pentru bacteriile coliforme totale.
Art. 185
Pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare a staţiei de epurare, operatorul trebuie să aibă o bază de date din care să rezulte următoarele caracteristici fizico-chimice:
a)pentru apă:
1.temperatura;
2.pH-ul;
3.materii totale în suspensie;
4.substanţe volatile;
5.curbe de sedimentare;
6.reziduu total, din care: reziduu fix şi reziduu volatil;
7.consum chimic de oxigen (CCO-Cr);
8.consum biochimic de oxigen (CBO5);
9.azotul amoniacal;
10.azotiţi;
11.azotaţi;
12.fosfor total;
13.substanţe extractibile cu eter de petrol;
14.metale grele;
15.sulfuri;
16.cianuri;
17.fenoli;
18.detergenţi;
b)pentru nămol (primar, biologic, amestec primar cu biologic, îngroşat, stabilizat, deshidratat etc.):
1.pH-ul;
2.umiditate;
3.materii totale în suspensii;
4.substanţe volatile;
5.substanţe minerale;
6.indicele volumetric al nămolului;
7.substanţe extractibile cu eter;
8.ioni de metale grele;
9.conţinutul în compuşi ai azotului;
10.conţinutul în compuşi ai fosforului;
11.potasiu;
12.calciu;
13.magneziu;
14.sodiu;
15.cloruri;
16.sulfaţi;
17.caracteristicile fizico-chimice ale apei de nămol (supernatantului);
18.valori ale rezistenţei la deshidratarea nămolului fermentat.
Art. 186
(1)Corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.), rezultate din curăţarea materialelor reţinute pe grătare, se gestionează ca şi deşeurile municipale, fiind transportate, de către operatorul de salubrizare, în condiţiile prevăzute de regulamentul serviciului de salubrizare.
(2)Reţinerile pe grătare se depozitează temporar în containere închise; depozitarea nu trebuie să dureze mai mult de o săptămână.
Art. 187
În timpul exploatării se vor urmări şi consemna parametrii de proces şi starea echipamentelor pentru diferite părţi ale staţiei, pe trepte:
a)măsură pentru:
1.temperatură şi pH;
2.azot amoniacal;
3.azotaţi;
4.azot total;
5.suspensii solide;
6.CCO-Cr;
7.CB05;
8.H2S;
9.oxigen dizolvat;
10.fosfor total;
11.măsură debit;
b)grătare - senzori de nivel amonte/aval:
1.stare de funcţionare echipament/alarmă;
2.pornire/oprire automată, funcţie de nivel;
c)staţie de pompare:
1.senzori de nivel în camera de aspiraţie;
2.stare de funcţionare echipament/alarmă;
3.pornire/oprire automată, funcţie de nivel;
d)aerare - măsură pentru pH; conductivitate, potenţial Redox la intrare:
1.măsură debit de aer;
2.oxigenul dizolvat - în minimum două puncte;
3.azotaţi şi azot amoniacal;
4.stare de funcţionare echipament/alarmă;
5.valori parametri/alarmă;
6.comanda funcţionării suflantelor, în funcţie de necesarul de oxigen din bazinul de aerare;
e)decantor secundar:
1.măsură nivel apă;
2.măsură poziţie strat;
3.stare de funcţionare echipament/alarmă;
4.măsură nămol recirculat şi nămol în exces;
5.reglare debit de nămol;
6.traductoare de suspensii pe conductele de nămol;
f)dezinfecţie:
1.măsură clor remanent;
2.stare de funcţionare echipament/alarmă;
3.funcţionare şi reglare automată pompe dozatoare;
g)evacuare efluent: aceiaşi indicatori ca pentru influentul staţiei de epurare.
Art. 188
Apa uzată procesată în staţie poate fi utilizată în agricultură pentru irigaţii, dacă îndeplineşte caracteristicile şi compoziţia prevăzute în actele normative în vigoare.
Art. 189
Exploatarea şi întreţinerea staţiilor de epurare se face numai de către personal calificat.
SECŢIUNEA 3:Evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor provenite din staţiile de tratare a apei brute
Art. 190
(1)În general, în staţiile de tratare a apelor potabile, nămolurile provin în proporţie de 65-70% din decantoare şi 15-20% de la spălarea filtrelor, restul fiind evacuările depunerilor din denisipatoare.
(2)Suspensiile din aceste nămoluri conţin: substanţe prezente în apa brută înainte de tratare, ca plancton, substanţe minerale sau organice floculate, hidroxizi metalici (fier, mangan), precum şi substanţe provenite din procesul de tratare ca adjuvanţi cum sunt: hidroxizi metalici provenind din coagulare, în urma reacţiilor chimice dintre reactivii de coagulare şi floculare şi substanţele existente în apa de tratat, carbonaţi de calciu în cazul staţiilor de decarbonatare (dedurizare).
(3)Nămolurile se caracterizează printr-un conţinut ridicat de apă şi nu este permisă evacuarea ca atare în emisar sau reţea, necesitând tratamente ce implică tehnologii speciale în funcţie de natura nămolurilor şi treapta schemei de tratare din care provin.
Art. 191
Caracteristicile specifice acestor tipuri de nămoluri se referă la:
a)factorii privind natura nămolului: concentraţia în substanţă uscată, conţinutul în substanţe volatile, compoziţia ponderală elementară, compoziţia apei interstiţiale;
b)factorii privind structura nămolului: viscozitatea aparentă, analiza granulometrică, natura apei conţinute în nămol;
c)factorii privind comportarea nămolului la deshidratare: capacitatea de îngroşare, de compresibilitate, de centrifugare şi testul de afânare (Capilary Succession Time).
Art. 192
Pentru stabilirea modului de utilizare a nămolurilor, operatorul care exploatează staţia de tratare trebuie să aibă o analiză completă a nămolurilor produse în staţia respectivă, cu precizarea tuturor datelor relevante, ca: volumul nămolului; cantitatea de substanţă uscată exprimată în unităţi de greutate; compoziţia nămolurilor; principalele substanţe ce îl compun; eventualele substanţe toxice; substanţe ce apar întâmplător în apă şi periodicitatea acestei prezenţe; puterea calorifică a nămolurilor (în vederea unei eventuale incinerări), proprietăţi fizice şi mecanice; efect asupra solului.
Art. 193
(1)Nămolurile conţinând compuşi de fier provenind de la deferizare sau de la instalaţiile ce folosesc sărurile de fier drept reactiv de coagulare sunt recomandate drept substanţe de adaos în reţelele de canalizare pentru a preveni degajarea de gaze nocive în staţiile de epurare, pentru a controla degajarea de mirosuri şi generarea de sulfuri în metatancuri.
(2)Nămolul bogat în fier poate fi folosit în procesele de defosforizare, fiind un bun suport pentru adsorbţia fosforului.
(3)Prin tratarea cu acid clorhidric sau sulfuric, nămolul cu conţinut bogat în fier, transformat în clorură ferică sau sulfat feric, poate fi folosit drept coagulant de gradul doi pentru îndepărtarea fosforului.
(4)În domeniul materialelor de construcţie, nămolurile conţinând fier pot fi utilizate în fabricarea cimentului şi a cărămizilor.
Art. 194
(1)În scopul economisirii consumului propriu de apă potabilă în scopuri tehnologice se recirculă apa provenind de la spălarea filtrelor, după tratare prin înmagazinarea într-un bazin de egalizare, extragerea, în general prin sedimentare, a suspensiilor din acestea şi pomparea sub un debit continuu, redus ca mărime, în capătul amonte al staţiei.
(2)Apele de spălare acumulate în bazinul de egalizare pot fi pompate cu un debit continuu, redus, într-un sistem de filtre rapide sub presiune, cu nisip cuarţos.
(3)Reziduul rezultat de la spălarea filtrelor se poate evacua la canalizare.
(4)Trebuie dată o deosebită importanţă la analiza din punct de vedere biologic a apei recirculate pentru ca microorganismele, concentrate în pelicule ce se depun pe nisipul filtrelor rapide, să nu ridice probleme legate de sănătate ţinându-se seama de carbonul organic asimilabil.
Art. 195
Depozitarea nămolurilor deshidratate în locuri special amenajate se face în aşa fel încât să asigure apoi folosirea lor în diferite scopuri (în cazul în care nu poate fi valorificată întreaga cantitate produsă).
Art. 196
(1)Apa de spălare de la filtre se poate utiliza în scopuri industriale, pentru irigaţii, pentru alte scopuri menajere non-potabile etc., în cazul în care în zonă sunt utilizatori, dar numai după tratare.
(2)De asemenea, trebuie urmărită prezenţa bacteriilor sau a microorganismelor ce pot fi potenţial dăunătoare sănătăţii oamenilor iar în cazul în care analizele indică un asemenea pericol, aceste ape vor putea fi utilizate numai în scopuri non-potabile, nepermiţându-se reintroducerea lor în circuitul apei potabile.
Art. 197
(1)Toate nămolurile rezultate din treptele de sedimentare şi filtrare a apei necesită tratare înainte de a fi descărcate; tratarea trebuie realizată în funcţie de caracteristicile acestora (minerale hidrofile, minerale hidrofobe, compoziţie chimică, natură şi structură).
(2)Nămolurilor rezultate de la staţiile de tratare a apei trebuie supuse procesului de reducere a volumului acestora prin:
a)îngroşare utilizând decantarea, centrifugarea, flotaţia sau drenarea;
b)deshidratare utilizând filtre presă cu plăci, membrană, şurub sau bandă.
SECŢIUNEA 4:Evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor provenite din staţiile de tratare a apei uzate
Art. 198
(1)Nămolurile provin din apele uzate, impurificate cu materii în suspensie, cum sunt cele din industria minieră, chimică, metalurgică, industria uşoară, industria alimentară, precum şi cele provenind din apele uzate aferente canalizării localităţilor urbane sau rurale.
(2)Evacuarea în emisari a apelor uzate conţinând materii în suspensie, respectiv a nămolurilor reţinute în diversele obiecte tehnologice din staţiile de epurare, este interzisă.
(3)Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se pot clasifica după:
a)compoziţia chimică în:
1.nămol mineral, care conţine peste 50% substanţe minerale (exprimat în substanţă uscată);
2.nămol organic, care conţine peste 50% substanţe volatile (exprimat în substanţă uscată);
b)treapta de epurare a staţiei din care provine în:
1.nămol primar, rezultat din treapta de epurare mecanică;
2.nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică a apei;
3.nămol stabilizat anaerob (rezultat din rezervoarele de fermentare a nămolurilor) sau aerob (rezultat fie din procesul de epurare biologică avansată - respectiv nitrificare cu stabilizare, fie din stabilizatorul de nămol, de pe linia nămolului);
c)provenienţa apelor uzate în:
1.nămolurile din epurarea apelor uzate menajere/orăşeneşti;
2.nămolurile din epurarea apelor uzate industriale.
Art. 199
Pentru a asigura capacităţile necesare manipulării cantităţilor fluctuante de nămol, operatorul va trebui să ţină seama de următorii parametri:
a)debitul mediu şi cel maxim de nămol;
b)capacitatea potenţială de stocare a obiectelor tehnologice din componenţa staţiei de epurare care realizează prelucrarea nămolului.
Art. 200
(1)Pentru prelucrarea şi evacuarea nămolurilor reţinute în staţiile de epurare, operatorul va asigura determinarea caracteristicilor în funcţie de sursa de provenienţă, perioada de staţionare în sistem, modalitatea de procesare luată în considerare etc.
(2)Caracteristicile fizice ale nămolurilor sunt:
a)umiditatea;
b)greutatea specifică;
c)culoarea şi mirosul;
d)filtrabilitatea;
e)puterea calorică.
(3)Caracteristicile chimice sunt:
a)pH-ul;
b)materialele solide totale;
c)fermentabilitatea;
d)metalele grele;
e)nutrienţii.
Art. 201
Staţiile de pompare trebuie prevăzute şi cu o a doua sursă de energie, ce trebuie să fie total independentă de prima şi să asigure o energie continuă în caz de avarie.
Art. 202
Pentru mărirea vitezei de evaporare nămolul va fi supus unui proces de uscare astfel încât umiditatea rămasă după aplicarea metodelor de deshidratare mecanice convenţionale să fie redusă în continuare.
Art. 203
În cazul în care nămolul are componente care îl fac incompatibil cu utilizarea lui, acesta va fi transportat la depozitele de deşeuri periculoase sau se va neutraliza termic prin incinerare, în condiţiile stabilite de legislaţia aplicabilă.
Art. 204
(1)În cazul în care concentraţiile de metale grele şi alţi componenţi chimici ai nămolului sunt sub valorile maxime admisibile stabilite de legislaţia în vigoare referitoare la utilizarea acestuia în agricultură, se poate aplica metoda compostării ce reduce agenţii patogeni şi produce un material similar cu pământul natural.
(2)Compostul poate fi folosit în agricultură pentru combaterea eroziunii solului, pentru îmbunătăţirea proprietăţilor solului şi pentru recultivarea acestuia.
Art. 205
Depozitarea nămolului are următoarele funcţii: egalizarea debitelor, uniformizarea caracteristicilor nămolului în vederea îmbunătăţirii proceselor de tratare din aval, ca stabilizarea, concentrarea şi deshidratarea, permiţând alimentarea uniformă pentru intensificarea operaţiilor de concentrare şi deshidratare şi permit flexibilitatea şi optimizarea proceselor pentru concentrare şi deshidratare.
Art. 206
Nămolul poate fi depozitat în construcţii (spaţii) special concepute din interiorul staţiei de epurare (rezervoare de stocare a nămolului, bazine de omogenizare, paturi de uscare, lagune) sau în interiorul obiectelor tehnologice ale staţiei de epurare (în başa de colectare a nămolului din interiorul decantorului primar sau a decantorului secundar, în bazinele de fermentare a nămolului, în concentratoarele gravitaţionale, în bazinele de aerare, în decantoarele tip Imhoff) sau în afara staţiei de epurare în depozite controlate, şanţuri, gropi, pe suprafaţa pământului etc., în funcţie de compoziţia acestora.
Art. 207
(1)Depozitarea se poate face pe o perioadă scurtă de timp, în bazinele de decantare sau în rezervoarele de concentrare a nămolului. Astfel de depozite sunt folosite în mod limitat şi sunt folosite de obicei la staţiile de epurare mici unde timpul de depozitare poate varia de la câteva ore până la 24 ore.
(2)Depozitarea pe termen lung a materiilor solide poate fi realizată în procesele de stabilizare cu perioade lungi de retenţie, de exemplu, în cazul fermentării aerobe sau anaerobe sau în bazine separate, proiectate special pentru acest scop.
(3)În instalaţiile mici, nămolul este de obicei depozitat în decantoare şi în bazinele de fermentare. În cazurile în care depozitarea nămolului are loc în bazine închise, trebuie asigurată ventilaţia împreună cu tehnologiile de control corespunzător a mirosului, precum şi prevederea de sisteme de filtrare a gazelor.
Art. 208
(1)Nămolul deshidratat care nu se valorifică va fi transportat la depozitul de deşeuri de către operatorul de salubrizare.
(2)Se interzice depozitarea în alte locuri fără existenţa unui acord de mediu în acest sens.
(3)Utilizarea nămolurilor şi a altor tipuri de reziduuri ce provin de la epurarea apelor uzate orăşeneşti în agricultură se poate realiza cu condiţia respectării actelor normative în vigoare.
SECŢIUNEA 5:Evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor
Art. 209
Apele pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor se pot evacua prin reţeaua de canalizare realizată în sistem unitar, divizor sau mixt, în funcţie de specificul localităţii.
Art. 210
(1)În programele anuale de verificări, operatorul trebuie să prevadă verificarea şi curăţarea periodică a reţelei de canalizare.
(2)Operatorul are obligaţia să întreţină curate gurile de scurgere-colectare a apelor meteorice şi stradale, scop în care va efectua verificări şi curăţări periodice. În cazul ploilor torenţiale operatorul va lua măsuri de intervenţie în locurile inundate.
(3)În cazul în care se constată producerea sistematică de inundaţii în anumite puncte ale reţelei de canalizare, operatorul împreună cu autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsuri de redimensionare a conductelor reţelei de canalizare, multiplicare şi/sau repoziţionare a gurilor de scurgere-colectare.
(4)Curăţarea rigolelor şi grătarelor, pentru asigurarea scurgerii apelor rezultate din topirea zăpezilor, se va asigura prin grija operatorului serviciului de salubrizare, în conformitate cu prevederile regulamentului serviciului de salubrizare.
Art. 211
(1)Curăţarea gurilor de scurgere, cu depozit şi sifon, guri de scurgere specifice reţelei în procedeu unitar, se face obligatoriu înaintea sezonului ploios şi după ploi puternice pentru a se putea depista care sunt gurile inactive.
(2)În timpul operaţiei de curăţare, nămolul îndepărtat manual nu se va depozita direct pe trotuar, ci în saci de plastic, care vor fi transportaţi la terminarea operaţiei la staţia de epurare a apelor uzate.
(3)După curăţarea mecanică, gura de scurgere se spală, cu apă din cisternă, pentru îndepărtarea urmelor de nămol şi asigurarea umplerii gurii cu apă pentru realizarea închiderii hidraulice.
(4)Personalul care face curăţarea va aprecia dacă există nămol şi sub dispozitivul care asigură garda hidraulică iar daca apa nu curge se va continua spălarea până se sparge eventualul dop format.
(5)În cazul spălării mecanice, nămolul aspirat de utilaj nu va fi deversat în reţeaua de canalizare prin gura de scurgere spălată şi nici printr-un cămin alăturat pentru a nu provoca accelerarea depunerilor pe colector.
(6)După terminarea operaţiunii de spălare, gura de scurgere trebuie să rămână plină cu apă, verificându-se dacă nivelul rămas este comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii hidraulice.
(7)De regulă, în ziua următoare se va face o inspecţie a gurilor de scurgere curăţate verificându-se, prin scoaterea grătarului, dacă apa a rămas la cota ce asigură închiderea hidraulică sau se simte prezenţa mirosului caracteristic.
(8)Gura de canalizare care nu are apă sau se simte un miros puternic de canalizare trebuie refăcută deoarece prezintă defecţiuni constructive; nu este etanşă, pierde apă, sau elementele ce asigură garda hidraulică sunt deteriorate.
Art. 212
În perioadele secetoase, în lipsa precipitaţiilor pe o durată mai mare de două săptămâni, trebuie refăcută garda hidraulică la gurile de scurgere care nu sunt amplasate pe străzile pe care se efectuează activitatea de udare şi stropire de către operatorul de salubrizare, începându-se cu străzile unde se ştie că viteza apei este mică şi este mai accelerat procesul de depunere a suspensiilor şi începerea fermentării.
Art. 213
În cazul existenţei bazinelor de retenţie pentru preluarea debitelor de apă meteorică trebuie avute în vedere şi luate măsurile necesare pentru:
a)împiedicarea sedimentării suspensiilor;
b)îndepărtarea depunerilor imediat după trecerea ploii şi golirea bazinului pentru ca acestea să nu intre în putrefacţie;
c)menţinerea în stare permanentă de funcţionare a sistemului de curăţare, asigurându-se protecţia contra vandalismului;
d)realizarea unei bune spălări şi dezinfecţii pentru a împiedica răspândirea mirosului sau a diverşilor vectori (muşte, ţânţari etc.), care împrăştie bacterii şi viruşi ce pot afecta sănătatea populaţiei din zonă;
e)împiedicarea îngheţării apei din precipitaţiile căzute iarna, în cazul scăderii temperaturii sub cea de îngheţ;
f)trebuie adoptate măsuri contra tendinţei de folosire a bazinelor de retenţie drept depozite de gunoi.
Art. 214
Principalele lucrări de întreţinere sunt:
a)verificarea şi înlocuirea grătarelor gurilor de scurgere;
b)scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de scurgere;
c)umplerea cu apă a gurilor de scurgere;
d)curăţarea bazinelor de retenţie.
Art. 215
(1)Cantitatea de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006.
(2)În cadrul contractelor de furnizare se vor putea utiliza formule de calcul analitic, aplicabile fiecărui utilizator, sau norme specifice locale, pe categorii de utilizatori, determinate tot analitic, pe baza prevederilor alineatului (1). Indiferent de varianta aleasă, în documentele menţionate se va evidenţia formula de determinare folosită.