Capitolul 4 - Formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale - Reglementari Contabile din 2017 pentru persoanele juridice fără scop patrimonial
M.Of. 984
În vigoare Versiune de la: 12 Ianuarie 2024
CAPITOLUL 4:Formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale
SECŢIUNEA 41:Dispoziţii generale privind situaţiile financiare anuale
80._
(1)Persoanele juridice fără scop patrimonial întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ,
- contul rezultatului exerciţiului.
(2)Situaţiile financiare anuale sunt însoţite de propunerea de distribuire a rezultatului exerciţiului financiar sau de acoperire a pierderii contabile, precum şi de celelalte documente prevăzute de lege.
(3)Persoanelor juridice fără scop patrimonial li se poate solicita prezentarea şi a altor informaţii, în funcţie de necesităţile de informaţii ale instituţiilor statului.
81.Organizaţiile patronale şi sindicale, precum şi alte categorii de organizaţii fără scop patrimonial care nu desfăşoară activităţi economice întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilanţ prescurtat,
- contul prescurtat al rezultatului exerciţiului.
82.Formatul bilanţului, respectiv al bilanţului prescurtat, şi cel al contului rezultatului exerciţiului, respectiv al contului prescurtat al rezultatului exerciţiului, nu se modifică de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale sunt permise totuşi abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a excedentului/profitului sau deficitului/pierderii entităţii.
83.Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii administratorului pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu prezentele reglementări.
84.Situaţiile financiare anuale, respectiv situaţiile financiare anuale simplificate, sunt însoţite de raportul administratorilor, aşa cum este definit la pct. 335 din prezentele reglementări.
85.Persoanele juridice fără scop patrimonial de utilitate publică aplică prevederile pct. 80 indiferent de natura activităţii desfăşurate (activităţi fără scop patrimonial sau activităţi economice)^.
86.În bilanţ, respectiv bilanţul prescurtat, în contul rezultatului exerciţiului, precum şi în contul prescurtat al rezultatului exerciţiului, elementele prevăzute la pct. 89, 90, 310 şi 311 se prezintă separat, în ordinea indicată.
87.Formatul, nomenclatura şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul rezultatului exerciţiului care sunt precedate de cifre arabe pot fi adaptate, prin reglementări speciale emise în acest sens de către Ministerul Finanţelor Publice.
88.Pentru fiecare element de bilanţ şi de cont al rezultatului exerciţiului trebuie prezentată valoarea aferentă exerciţiului financiar la care se referă bilanţul şi contul rezultatului, precum şi valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Ca urmare, un element de bilanţ şi de cont al rezultatului exerciţiului pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.
SECŢIUNEA 42:Prezentarea bilanţului
89.Formatul bilanţului întocmit conform pct. 80 este următorul:
A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale 1. Cheltuieli de constituire 2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros 4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros 5. Avansuri II. Imobilizări corporale 1. Terenuri şi construcţii 2. Instalaţii tehnice şi maşini 3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 4. Investiţii imobiliare 5. Active biologice productive 6. Avansuri şi imobilizări corporale în cure de execuţie III. Imobilizări financiare 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate 3. Interese de participare 4. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 5. Investiţii deţinute ca imobilizări 6. Alte împrumuturi B. Active circulante I. Stocuri 1. Materii prime şi materiale consumabile 2. Producţia în curs de execuţie 3. Produse finite şi mărfuri 4. Avansuri II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element) 1. Creanţe comerciale 2. Sume de încasat de la entităţile afiliate 3. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 4. Alte creanţe III. Investiţii pe termen scurt 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 2. Alte investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli în avans D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 1. Sume datorate instituţiilor de credit 2. Avansuri încasate în contul comenzilor 3. Datorii comerciale - furnizori 4. Efecte de comerţ de plătit 5. Sume datorate entităţilor afiliate 6. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 7. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele caro trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 1. Sume datorate instituţiilor de credit 2. Avansuri încasate în contul comenzilor 3. Datorii comerciale - furnizori 4. Efecte de comerţ de plătit 5. Sume datorate entităţilor afiliate 6. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 7. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale H. Provizioane 1. Provizioane pentru litigii 2. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 3. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 4. Alte provizioane I. Venituri în avans J. Capitaluri proprii I. Capital II. Rezerve din reevaluare III. Rezerve 1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve IV. Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea reportat(ă) V. Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea exerciţiului financiar |
90.Formatul bilanţului prescurtat întocmit conform pct. 81, este următorul:
A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. Active circulante I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C. Cheltuieli în avans D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane I. Venituri în avans J. Capitaluri proprii I. Capital II. Rezerve din reevaluare III. Rezerve IV. Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea reportat(ă) V. Excedentul/profitul sau deficitul/pierderea exerciţiului financiar |
91.Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate şi intenţia de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori.
SECŢIUNEA 43:Active imobilizate
SUBSECŢIUNEA 1:4.3.1. Reguli de evaluare de bază
SUBSECŢIUNEA 11:
92.Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor prezentei subsecţiuni.
93._
(1)Costul de achiziţie sau costul de producţie, respectiv valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică prevederile cap. 3 secţiunea 3.4 "Reevaluarea imobilizărilor corporale", al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică (amortizare).
(2)Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau de altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).
(3)În înţelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:
a)perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
b)numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
(4)Atunci când elementele care au stat la baza stabilirii iniţiale a duratei de utilizare economică s-au modificat, entitatea stabileşte o nouă perioadă de amortizare, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentele reglementări. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă modificare de estimare contabilă.
(5)Entitatea revizuieşte metoda de amortizare atunci când se constată o modificare semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de estimare contabilă.94.Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu ajustările cumulate din depreciere.
95._
(1)Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie constituite ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului.
(2)Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului.
(3)Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul rezultatului exerciţiului.
(4)Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost constituite ajustările respective.
96.Prevederile pct. 95 alin. (4) nu se aplică ajustărilor de valoare corespunzătoare fondului comercial. Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 6817 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial" = 207 "Fond comercial"), fără a fi reluate ulterior la venituri.
SUBSECŢIUNEA 12:Dispoziţii tranzitorii
97.La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, deprecierea cumulată până la acea dată, în relaţie cu fondul comercial, diminuează valoarea acestuia (articol contabil 290 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale" = 207 "Fond comercial").
SUBSECŢIUNEA 2:4.3.2. Imobilizări necorporale
SUBSECŢIUNEA 21:Dispoziţii generale privind imobilizările necorporale
98._
(1)O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.
(2)Dacă un element nu îndeplineşte condiţiile de recunoaştere a unei imobilizări necorporale, costul aferent achiziţiei sau realizării sale pe plan intern este recunoscut drept cheltuială în momentul în care este suportat. Totuşi, dacă este dobândit prin achiziţia unei afaceri, elementul în cauză face parte din fondul comercial recunoscut la data achiziţiei.
99.Cercetarea este investigarea originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi.
100.Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect care vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale.
101.Activităţile de cercetare şi dezvoltare sunt direcţionate către dezvoltarea cunoştinţelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activităţi pot avea ca rezultat o imobilizare cu o formă fizică, elementul fizic al activului este secundar componentei sale necorporale, adică pachetul de cunoştinţe încorporat în aceasta.
102.Anumite imobilizări necorporale pot fi conţinute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact-disc (în cazul programelor informatice), documentaţia legală (în cazul licenţelor sau al brevetelor) ori pe film. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate îşi utilizează raţionamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ. De exemplu, un program informatic pentru un utilaj computerizat care nu poate funcţiona fără programul respectiv este parte integrantă a respectivului hardware şi este tratat ca imobilizare corporală. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de operare al unui computer. În cazul în care nu fac parte integrantă din echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale.
SUBSECŢIUNEA 22:Caracteristica de identificare
103._
(1)Fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut drept activ.
(2)Definiţia unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie identificabilă pentru a fi diferenţiată de fondul comercial. Fondul comercial este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite şi care nu sunt identificate individual şi recunoscute separat. Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea, în mod individual, în situaţiile financiare anuale.
104.Un activ este identificabil dacă:
a)este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate şi vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licenţă, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenţionează ori nu să facă acest lucru; sau
b)decurge din drepturile contractuale ori de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate ori de alte drepturi şi obligaţii.
SUBSECŢIUNEA 23:Controlul
105.O entitate controlează un activ dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază şi de a restricţiona accesul altora la beneficiile respective. Capacitatea unei entităţi de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine în mod normal din drepturile legale a căror aplicare poate fi susţinută în instanţă. În absenţa unor drepturi legale, controlul este mai dificil de demonstrat. Cu toate acestea, exercitarea legală a unui drept nu este o condiţie necesară pentru control, întrucât entitatea poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod.
SUBSECŢIUNEA 24:Beneficiile economice viitoare
106.Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri din vânzarea produselor sau serviciilor, economii de costuri ori alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către entitate.
SUBSECŢIUNEA 25:Recunoaştere şi evaluare
107._
(1)Recunoaşterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elementul respectiv îndeplineşte:
a)definiţia unei imobilizări necorporale; şi
b)criteriile generale de recunoaştere.
(2)Această cerinţă se aplică costurilor suportate iniţial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale şi costurilor suportate ulterior pentru adăugarea ori înlocuirea unor părţi ale sale sau pentru întreţinerea sa.
108.Imobilizările necorporale sunt de natură încât, în multe cazuri, nu există adăugări la o astfel de imobilizare sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Prin urmare, majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă menţin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă decât să corespundă definiţiei unei imobilizări necorporale şi criteriilor de recunoaştere din prezentele reglementări. În plus, este mai dificil deseori să se atribuie costuri ulterioare direct unei anumite imobilizări necorporale decât activităţii ca întreg. Prin urmare, doar rareori costurile ulterioare - cele suportate după recunoaşterea iniţială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern - sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ. Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicaţii şi elementelor similare în fond (fie dobândite din afară, fie generate intern) sunt întotdeauna recunoscute în contul rezultatului exerciţiului în momentul în care sunt suportate. Aceasta pentru că astfel de costuri nu pot fi diferenţiate de costurile cu dezvoltarea entităţii ca întreg.
109._
(1)O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raţionale şi uşor de susţinut, care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de condiţii economice care vor exista pe parcursul duratei de viaţă a imobilizării.
(2)O entitate foloseşte raţionamentul pentru a evalua gradul de siguranţă asociat obţinerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului, pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale.
SUBSECŢIUNEA 26:Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale
110.O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite în prezentele reglementări.
SUBSECŢIUNEA 27:Achiziţia separată
111._
(1)În mod normal, preţul pe care o entitate îl plăteşte pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta aşteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină entităţii. În aceste situaţii entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură. Astfel, imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc întotdeauna criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină entităţii.
(2)În plus, costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi în general evaluat în mod credibil. Acest lucru se întâmplă mai ales când contravaloarea achiziţiei ia forma numerarului sau a altor active monetare.
112._
(1)Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din:
a)costul său de achiziţie, inclusiv taxele vamale de import şi taxele de achiziţie nerambursabile, după scăderea reducerilor comerciale; şi
b)orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.
(2)Exemple de costuri direct atribuibile sunt:
a)cheltuielile cu personalul determinate de aducerea activului la starea sa de funcţionare;
b)onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiţia sa de funcţionare; şi
c)costurile de testare a activului privind funcţionarea sa în mod corespunzător.
113.Exemple de costuri care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt:
a)costurile de introducere a unui nou produs (inclusiv costurile de publicitate şi activităţi promoţionale);
b)costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou (inclusiv costurile de instruire a personalului); şi
c)costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie.
114.Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcţiona în maniera intenţionată de conducere.
SUBSECŢIUNEA 28:Imobilizări necorporale dobândite în cadrul achiziţiei unei afaceri
115.Cumpărătorul poate recunoaşte drept activ un grup de imobilizări necorporale complementare, cu condiţia ca activele individuale să aibă durate de viaţă utilă similare.
SUBSECŢIUNEA 29:Costurile ulterioare aferente unui proiect de cercetare şi dezvoltare în curs de desfăşurare, dobândit de entitate
116._
(1)Costurile de cercetare sau dezvoltare care:
a)sunt aferente unui proiect de cercetare sau dezvoltare în cure de realizare şi sunt recunoscute ca imobilizări necorporale; şi
b)sunt suportate după achiziţia acelui proiect trebuie contabilizate în conformitate cu pct. 119-122.
(2)Costurile ulterioare cu un proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare şi recunoscut ca imobilizare necorporală sunt:
a)recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea sunt cheltuieli de cercetare;
b)recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea nu satisfac criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale de la pct. 121 alin. (1); şi
c)adăugate valorii contabile a proiectului de dezvoltare în curs de realizare, astfel dobândit, dacă cheltuielile de dezvoltare satisfac criteriile de recunoaştere de la pct. 121 alin. (1).
SUBSECŢIUNEA 210:Imobilizări necorporale generate intern
117._
(1)Uneori este dificil de evaluat dacă o imobilizare necorporală generată intern se califică pentru recunoaştere, din cauza problemelor în:
a)a identifica dacă există şi momentul în care apare un activ identificabil ce va genera beneficii economice viitoare preconizate; şi
b)a determina în mod fiabil costul activului. În anumite cazuri, costul de generare internă a unei imobilizări necorporale nu poate fi diferenţiat de costul menţinerii sau majorării fondului comercial generat intern al entităţii sau de costul de funcţionare de zi cu zi.
(2)În consecinţă, pe lângă prevederile referitoare la recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor necorporale, o entitate aplică pct. 118-124 tuturor imobilizărilor necorporale generate intern.
118._
(1)Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern respectă criteriile de recunoaştere, o entitate împarte procesul de generare a activului în:
a)o fază de cercetare; şi
b)o fază de dezvoltare.
(2)Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează costurile aferente proiectului ca fiind suportate exclusiv în faza de cercetare.
SUBSECŢIUNEA 211:Faza de cercetare
119._
(1)Nicio imobilizare necorporală provenită din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu trebuie recunoscută. Costurile de cercetare (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) trebuie recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.
(2)În faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că există o imobilizare necorporală şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile. Astfel, aceste costuri sunt recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.
120.Exemple de activităţi de cercetare sunt:
a)activităţile destinate obţinerii de cunoştinţe noi;
b)identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor pentru rezultatele cercetărilor sau pentru alte cunoştinţe;
c)căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; şi
d)formularea, proiectarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile de materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătăţite.
SUBSECŢIUNEA 212:Faza de dezvoltare
121._
(1)O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare (sau din faza de dezvoltare a unui proiect intern) trebuie recunoscută dacă, şi numai dacă, o entitate poate demonstra toate elementele de mai jos:
a)fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
b)intenţia sa de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau de a o vinde;
c)capacitatea sa de a utiliza sau de a vinde imobilizarea necorporală;
d)modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, entitatea poate demonstra existenţa unei pieţe pentru producţia generată de imobilizarea necorporală sau pentru imobilizarea necorporală în sine ori, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;
e)disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură, adecvate pentru finalizarea dezvoltării imobilizării necorporale şi pentru utilizarea sau vânzarea acesteia;
f)capacitatea sa de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul dezvoltării sale.
(2)În faza de dezvoltare a unui proiect intern, o entitate poate, în anumite cazuri, să identifice o imobilizare necorporală şi să demonstreze că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile. Acest lucru este posibil deoarece faza de dezvoltare a unui proiect este mai avansată decât faza de cercetare.
122.Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:
a)proiectarea, construcţia şi testarea unor modele înainte de producţie şi utilizare;
b)proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătăţite.
123.Cheltuielile cu mărcile, titlurile de publicaţii, listele de clienţi şi alte elemente similare în fond generate intern nu pot fi diferenţiate de costul dezvoltării entităţii ca întreg. În consecinţă, astfel de elemente nu sunt recunoscute ca imobilizări necorporale.
SUBSECŢIUNEA 213:Costul unei imobilizări necorporale generate intern
124._
(1)Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale.
(2)Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea şi pregătirea activului pentru a fi capabil să funcţioneze în maniera intenţionată de către conducere. Exemple de costuri direct atribuibile sunt:
a)cheltuielile cu materialele şi serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării necorporale;
b)cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale;
c)taxele de înregistrare a unui drept legal; şi
d)amortizarea brevetelor şi licenţelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporală.
(3)Următoarele elemente nu sunt componente ale costului unei imobilizări necorporale generate intern:
a)costurile aferente vânzării, cele administrative şi alte costuri generale de regie, cu excepţia cazului în care astfel de costuri pot fi atribuite direct procesului de pregătire a imobilizării pentru utilizare;
b)ineficienţele identificate şi pierderile iniţiale din exploatare suportate înainte ca imobilizarea să atingă performanţa planificata; şi
c)costurile cu instruirea personalului pentru a utiliza activul.
SUBSECŢIUNEA 214:Contabilizarea cheltuielilor
125.Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepţia cazurilor în care:
a)fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplineşte criteriile de recunoaştere; sau
b)elementul este recunoscut ca fond comercial la data achiziţiei.
SUBSECŢIUNEA 215:Costuri anterioare care nu trebuie recunoscute ca active
126.Costurile aferente unui element necorporal care au fost iniţial recunoscute drept cheltuieli nu trebuie recunoscute ca parte din costul unei imobilizări necorporale la o dată ulterioară.
SUBSECŢIUNEA 216:Durata de viaţă utilă
127.Durata de viaţă utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depăşească perioada drepturilor contractuale ori a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcţie de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi activul. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viaţă utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entităţii în sprijinul reînnoirii fără un cost semnificativ.
SUBSECŢIUNEA 217:Categorii de imobilizări necorporale
128.În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale; şi
- avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.
SUBSECŢIUNEA 218:Dispoziţii tranzitorii
129._
(1)La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 233 "Imobilizări necorporale în curs de execuţie" se transferă fie asupra contului 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial", fie în contul 203 "Cheltuieli de dezvoltare" sau contul 208 "Alte imobilizări necorporale", în funcţie de stadiul realizării proiectului şi de modul de îndeplinire a condiţiilor de recunoaştere a acestuia ca activ.
(2)Eventualele ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie se transferă, de asemenea, fie asupra rezultatului reportat (articol contabil 293 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuţie"/analitic distinct = 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial"), fie asupra contului 2903 "Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare" sau contului 2908 "Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale".
(3)Sumele transferate în contul 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial" potrivit prezentului punct reprezintă acele sume care, la trecerea la aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, nu îndeplinesc condiţiile de recunoaştere ca active.
SUBSECŢIUNEA 219:Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
130._
(1)Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. În această situaţie valoarea de aport se asimilează valorii juste.
(2)Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea valorii concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata periodică a unei redevenţe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea se reflectă cheltuiala reprezentând redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.
(3)Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
SUBSECŢIUNEA 220:Fondul comercial
131._
(1)Fondul comercial reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de persoana juridică fără scop patrimonial pentru activităţile economice.
(2)Pentru ca fondul comercial să fie contabilizat distinct, transferul trebuie să fie în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii.
(3)Pentru recunoaşterea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entităţile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
(4)În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, se au în vedere următoarele prevederi:
a)fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani;
b)totuşi, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească 10 ani.
(5)Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare şi alte onorarii profesionale sau de consultanţă, precum şi alte cheltuieli legate de dobândirea unei afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile respective.
SUBSECŢIUNEA 221:Amortizare
132.Imobilizările necorporale se amortizează în condiţiile prevăzute la pct. 133-135.
133._
(1)Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau pe perioada contractului, după caz.
(2)În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăşi 10 ani.
134._
(1)O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire, în această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.
(2)Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea persoanei juridice fără scop patrimonial (taxe şi alte cheltuieli de înscriere, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii).
SUBSECŢIUNEA 222:Avansuri şi alte imobilizări necorporale
135._
(1)În cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete, formule, modele şi proiecte.
(2)Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
(3)În cazul programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat.
SUBSECŢIUNEA 223:Evaluarea la data bilanţului
136.O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
SUBSECŢIUNEA 224:Cedarea
137.O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea ori din cedarea sa.
138._
(1)În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia
(2)În scopul prezentării în contul rezultatului exerciţiului, câştigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul rezultatului exerciţiului (la elementul "Alte venituri din activităţile fără scop patrimonial" pentru activităţile fără scop patrimonial, respectiv "Alte venituri din exploatare pentru activităţile economice, sau la elementul "Alte cheltuieli de exploatare", corespunzător activităţilor fără scop patrimonial, respectiv activităţilor economice).
SUBSECŢIUNEA 3:4.3.3. Imobilizări corporale
SUBSECŢIUNEA 31:Recunoaşterea imobilizărilor corporale
139.Imobilizările corporale reprezintă active care:
a)sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b)sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
140.Imobilizările corporale privind activităţile fără scop patrimonial cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie; imobilizări corporale în curs de aprovizionare.
141._
(1)Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
(2)Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale.
(3)În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora.
142.Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
143.Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
144.În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: investiţiile imobiliare şi activele biologice productive. Pentru acestea se aplică regulile generale de recunoaştere, evaluare şi amortizare, aplicabile imobilizărilor corporale.
145.În contabilitate sunt reflectate distinct acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 22 "Imobilizări corporale în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
SUBSECŢIUNEA 32:Investiţii imobiliare
146._
(1)Investiţia imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire - ori o parte a unei clădiri - sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative.
(2)O proprietate imobiliară utilizată de posesor este o proprietate imobiliară deţinută (de proprietar sau de locatar în temeiul unui contract de leasing financiar) pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
147.Următoarele constituie exemple de investiţii imobiliare:
a)terenurile deţinute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung a valorii capitalului;
b)terenurile deţinute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. În cazul în care o entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, atunci terenul este considerat ca fiind deţinut în scopul creşterii valorii capitalului;
c)o clădire aflată în proprietatea entităţii (sau deţinută de entitate în temeiul unui contract de leasing financiar) şi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operaţional;
d)o clădire care este liberă, dar care este deţinută pentru a fi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operaţional.
148.Următoarele constituie exemple de elemente care nu sunt investiţii imobiliare: proprietăţile imobiliare utilizate de posesor, proprietăţile deţinute în scopul amenajării viitoare şi utilizării ulterioare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor, proprietăţile utilizate de salariaţi (indiferent dacă aceştia plătesc sau nu chirie la cursul pieţei) şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate.
149.Anumite proprietăţi includ o parte care este deţinută pentru a fi închiriată sau cu scopul creşterii valorii capitalului şi o altă parte care este deţinută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative. Dacă aceste părţi pot fi vândute separat (sau închiriate separat), o entitate le contabilizează separat. Dacă părţile nu pot fi vândute separat, proprietatea imobiliară constituie o investiţie imobiliară doar în cazul în care o parte nesemnificativă este deţinută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
150.În unele situaţii, o entitate furnizează servicii auxiliare ocupanţilor unei proprietăţi imobiliare pe care o deţine. O entitate tratează o astfel de proprietate imobiliară ca investiţie imobiliară, dacă respectivele servicii reprezintă o componentă nesemnificativă a întregului contract. Un exemplu este situaţia în care proprietarul unei clădiri furnizează servicii de pază şi întreţinere locatarilor care ocupă clădirea.
151.Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară constituie o investiţie imobiliară este nevoie de raţionament profesional. Entităţile trebuie să elaboreze criterii astfel încât să îşi poată exercita în mod consecvent raţionamentul, în conformitate cu definiţia investiţiei imobiliare.
152.Transferurile în sau din categoria investiţiilor imobiliare trebuie făcute dacă şi numai dacă există o modificare a utilizării, evidenţiată de:
a)începerea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria investiţiilor imobiliare în categoria proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor;
b)încheierea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor în categoria investiţiilor imobiliare.
153.În cazul în care o entitate decide să cedeze o investiţie imobiliară, cu sau fără amenajări suplimentare, entitatea continuă să trateze proprietatea imobiliară ca investiţie imobiliară până în momentul în care aceasta este scoasă din evidenţă.
SUBSECŢIUNEA 33:Dispoziţii tranzitorii
154.La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, entităţile stabilesc, pe baza politicilor contabile şi a raţionamentului profesional, care dintre proprietăţile imobiliare deţinute îndeplinesc condiţiile pentru a fi încadrate la investiţii imobiliare.
SUBSECŢIUNEA 34:Active biologice productive
155._
(1)În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct activele biologice productive.
(2)Activele biologice productive sunt orice active, altele decât activele biologice de natura stocurilor; de exemplu, animalele de lapte, viţa-de-vie, pomii fructiferi şi copacii din care se obţine lemn de foc, dar care nu sunt tăiaţi. Activele biologice productive nu sunt produse agricole ci, mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.
156.Un activ biologic productiv este un animal viu sau o plantă vie
157.O entitate recunoaşte un activ biologic productiv dacă şi numai dacă:
a)entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;
b)este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate activului să revină entităţii; şi
c)valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
158.Beneficiile viitoare corespunzătoare activelor biologice productive sunt estimate, în mod normal, prin evaluarea caracteristicilor fizice semnificative aferente acestora.
159.Activele biologice sunt adesea ataşate fizic de terenul pe care se află. Este posibil ca pentru activele biologice productive care sunt ataşate de teren să nu existe o piaţă separată, dar să existe o piaţă activă pentru activele combinate, adică pentru activele biologice productive, terenul viran şi amenajările acestuia, considerate ca un întreg. O entitate poate să utilizeze informaţii referitoare la activele combinate pentru a evalua valoarea justă a activelor biologice. De exemplu, valoarea justă a terenului viran şi a amenajărilor acestuia poate fi dedusă din valoarea justă a activelor combinate pentru a stabili valoarea justă a activelor biologice.
SUBSECŢIUNEA 35:Imobilizări deţinute în baza unui contract de leasing
160._
(1)Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare.
(2)Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul contractului.
(3)Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ţinând cont de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză, şi nu numai de forma juridică a contractelor.
161._
(1)În înţelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită;
b)leasing financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
c)leasing operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.
(2)Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing;
b)locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată;
c)durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d)valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;
e)bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
162._
(1)Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operaţional, de către locator/finanţator.
(2)În cazul leasingului financiar, achiziţiile de către locatar de bunuri imobile şi mobile sunt tratate ca investiţii în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.
(3)În cazul leasingului operaţional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.
163._
(1)Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale.
(2)Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilităţii de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidenţiază în conturi în afara bilanţului (contul 8051 "Dobânzi de plătit").
164.La recunoaşterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în vedere legislaţia care reglementează categoriile de entităţi care pot derula asemenea operaţiuni.
165._
(1)La contabilizarea operaţiunilor de leasing operaţional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operaţional în conturile de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora.
(2)Sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un venit în contul rezultatului exerciţiului, conform contabilităţii de angajamente.
166._
(1)În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în conturi de evidenţă din afara bilanţului.
(2)Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul rezultatului exerciţiului, conform contabilităţii de angajamente.
167.O tranzacţie de vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de clauzele contractului de leasing, astfel:
a)dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie.
Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.
Operaţiunea de finanţare va fi evidenţiată prin articolul contabil:
512 "Conturi curente la bănci" = 167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate", urmând ca dobânda şi alte costuri ale finanţării, potrivit contractelor încheiate, să fie înregistrate conform prezentelor reglementări;
b)dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing operaţional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacţie de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă a activului şi a sumelor încasate sau de încasat.
Operaţiunea de închiriere a activului în regim de leasing operaţional se contabilizează de utilizator conform prezentelor reglementări, respectiv pe seama contului rezultatului exerciţiului.
168.În vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing financiar sau operaţional inventariază şi transmit societăţii de leasing lista bunurilor deţinute în baza contractelor de leasing.
SUBSECŢIUNEA 36:Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale
169._
(1)O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.
(2)Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcţia unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:
a)costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcţia imobilizării corporale;
b)cheltuieli materiale;
c)costurile de amenajare a amplasamentului;
d)costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
e)costurile de instalare şi asamblare;
f)cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor, în baza documentelor justificative care atestă efectuarea lor în legătură cu activul în cauză;g)onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor, precum şi comisioanele achitate în legătură cu activul etc.
(3)Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale sunt:
a)costurile de introducere a unui nou produs (inclusiv costurile în materie de publicitate şi activităţi promoţionale);
b)costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou (inclusiv costurile de instruire a personalului);
c)costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie;
d)costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.
(4)În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului.
SUBSECŢIUNEA 37:Cheltuieli ulterioare
170._
(1)Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli, potrivit criteriilor generale de recunoaştere.
(2)Entitatea stabileşte prin politicile contabile criteriile în funcţie de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidenţiază în contul rezultatului exerciţiului.
171.Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune sau alte contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.
172._
(1)Componentele unor elemente de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp.
(2)Entitatea recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părţii înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere pentru imobilizările corporale. Cu această ocazie sunt avute în vedere prevederile pct. 181 alin. (2).
173.Costul reviziilor şi inspecţiilor curente, altele decât cele recunoscute ca o componentă a imobilizării, reprezintă cheltuieli ale perioadei.
174._
(1)Imobilizările în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.
(2)Imobilizările în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
(3)Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.
SUBSECŢIUNEA 38:Evaluarea la data bilanţului
175._
(1)O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
(2)În conturile 6813 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor", respectiv 7384 "Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare" (pentru activităţile fără scop patrimonial) şi 7813 "Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor" (pentru activităţile economice) se evidenţiază numai deprecierile aferente imobilizărilor corporale a căror evidenţă este efectuată la cost, şi nu la valoare reevaluată.
SUBSECŢIUNEA 39:Amortizarea
176._
(1)Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.
(2)Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora.
(3)Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite potrivit politicilor contabile, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entităţi pentru scopuri fiscale.
(4)În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
(5)Prevederile alin. (4) se aplică şi în cazul investiţiilor imobiliare pentru care nu au fost găsiţi încă chiriaşi.
(6)O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare, precum şi în cazul efectuării unor investiţii sau reparaţii, altele decât cele determinate de întreţinerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.
(7)În cazurile menţionate la alin. (6), inclusiv în situaţia prevăzută la pct. 65, durata de amortizare stabilită iniţial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
177._
(1)Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.
(2)Investiţiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcţie de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.
178._
(1)Persoanele juridice fără scop patrimonial amortizează imobilizările corporale privind activităţile fără scop patrimonial utilizând ca metodă de amortizare amortizarea liniară.
(2)Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.
179.Entităţile care realizează şi activităţi economice amortizează imobilizările corporale aferente acestor activităţi utilizând una dintre următoarele metode de amortizare:
a)amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;
b)amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislaţia în vigoare;
c)amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile;
d)amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
180._
(1)Terenurile nu se amortizează.
(2)Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora.
SUBSECŢIUNEA 310:Cedarea şi casarea
181._
(1)O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
(2)Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare.
182._
(1)În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2)În scopul prezentării în contul rezultatului exerciţiului, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul rezultatului exerciţiului (la elementul "Alte venituri din activităţile fără scop patrimonial" pentru activităţile fără scop patrimonial, respectiv "Alte venituri din exploatare" pentru activităţile economice sau la elementul "Alte cheltuieli de exploatare", corespunzător activităţilor fără scop patrimonial, respectiv activităţilor economice).
SUBSECŢIUNEA 311:Compensaţii de la terţi
183._
(1)În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative. Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.
(2)Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
a)sume încasate/de încasat de la companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b)sume acordate de Guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
SUBSECŢIUNEA 4:4.3.4. Imobilizări financiare
SUBSECŢIUNEA 41:
184._
(1)Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, acţiunile deţinute la entităţi asociate, împrumuturile acordate entităţilor asociate, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.
(2)Diferenţa dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entităţi, precum şi diferenţa dintre valoarea participaţiilor primite ca urmare a participării cu active pe termen scurt (creanţe) şi valoarea activelor care fac obiectul participaţiei se înregistrează pe seama veniturilor (contul 734 "Venituri financiare rezultate din activităţile fără scop patrimonial" pentru activitatea fără scop patrimonial, respectiv 768 "Alte venituri financiare" pentru activităţile economice), la data dobândirii acelor titluri.
(3)Acţiunile şi alte imobilizări financiare primite fără plată, potrivit legii, se evidenţiază în conturile de active şi venituri (contul 768 "Alte venituri financiare").
(4)Acţiunile primite de entitate ca urmare a încorporării rezervelor sau a primelor de capital în capitalul social al societăţii la care sunt deţinute participaţiile se evidenţiază în contabilitate pe seama conturilor de active corespunzătoare naturii participaţiei deţinute, respectiv de rezerve (contul 106 "Rezerve"). La cedarea acţiunilor respective, contravaloarea rezervelor corespunzătoare se transferă la venituri (articol contabil 106 "Rezerve" = 768 "Alte venituri financiare").
185._
(1)La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi.
(2)În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
(3)Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an vor prezenta în bilanţ, respectiv bilanţul prescurtat, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
SUBSECŢIUNEA 42:Evaluarea iniţială
186.Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie.
SUBSECŢIUNEA 43:Evaluarea la data bilanţului
187.Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
SECŢIUNEA 44:Active circulante
SUBSECŢIUNEA 1:4.4.1. Prevederi generale referitoare la activele circulante
SUBSECŢIUNEA 11:Recunoaşterea activelor circulante
188._
(1)Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a)se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b)este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c)se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d)este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
(2)Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
(3)Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
(4)Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
189.În categoria activelor circulante se cuprind:
a)stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
b)creanţe;
c)investiţii pe termen scurt;
d)casa şi conturi la bănci.
SUBSECŢIUNEA 12:Evaluarea activelor circulante
190._
(1)Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2).
(2)Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului
191.Evaluarea efectuată conform prevederilor de la pct. 190 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe integral sau într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.
SUBSECŢIUNEA 2:4.4.2. Stocuri
SUBSECŢIUNEA 21:
192.Stocurile sunt active circulante:
a)deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b)în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
c)sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
193._
(1)În cadrul stocurilor se cuprind:
a)mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
b)materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
c)materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
d)materialele de natura obiectelor de inventar;
e)produsele, şi anume:
- semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii
(faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
- produsele agricole;
f)activele biologice de natura stocurilor, aşa cum sunt exemplificate la pct. 195 alin. (2);
g)ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
h)producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie.
(2)În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi.
(3)Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate acele stocuri cumpărate pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
SUBSECŢIUNEA 22:Active biologice de natura stocurilor şi produse agricole
194._
(1)În înţelesul prezentelor reglementări, activitatea agricolă reprezintă administrarea de către o entitate a transformării biologice şi recoltării activelor biologice (animale vii şi plante vii) pentru vânzare sau pentru transformarea în produse agricole sau în active biologice suplimentare.
(2)Transformarea biologică cuprinde procesele de creştere, degenerare (aşa cum sunt exemplificate la pct. 199), producere şi procreare care produc modificări calitative sau cantitative ale unui activ biologic.
195._
(1)Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse agricole sau vândute ca active biologice.
(2)Exemple de active biologice de natura stocurilor sunt animalele destinate producţiei de came, animalele deţinute în vederea vânzării, culturile, cum ar fi cele de porumb şi grâu, şi copacii crescuţi pentru cherestea.
196._
(1)Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele biologice ale entităţii, de exemplu, lână, lapte, struguri, fructe culese etc.
(2)Dacă entitatea prelucrează produsele agricole rezultă produse finite, de exemplu, îmbrăcăminte, covoare, brânză, zahăr, fructe prelucrate etc.
(3)Recolta reprezintă separarea produselor agricole de un activ biologic sau încetarea proceselor vitale ale unui activ biologic.
197.Pentru recunoaşterea activelor biologice de natura stocurilor şi a produselor agricole se aplică prevederile pct. 193 şi 194.
198.Activitatea agricolă include o gamă largă de activităţi; de exemplu, creşterea animalelor, cultivarea de plante anuale sau perene, cultivarea pomilor fructiferi sau a altor plantaţii.
199.Transformarea biologică poate conduce la următoarele tipuri de rezultate:
a)modificări ale activelor prin: (i) creştere (o creştere cantitativă sau o îmbunătăţire a calităţii unui animal sau a unei plante), (ii) degenerare (o scădere cantitativă sau o deteriorare a calităţii unui animal sau a unei plante) sau (iii) reproducere (crearea de animale ori plante vii suplimentare); sau
b)producţia unor produse agricole, de exemplu, lână şi lapte.
SUBSECŢIUNEA 23:Înregistrarea în contabilitate a stocurilor
200._
(1)Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi beneficiilor.
(2)În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid. Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
- bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;
- stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidenţa debitorului până la vânzarea lor;
- bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;
- bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având loc;
- bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii.
201._
(1)Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
(2)În aplicarea alin. (1) este necesar să se asigure:
a)recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi se înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b)în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c)încazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
SUBSECŢIUNEA 24:Costul stocurilor
202._
(1)Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
(2)Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
(3)Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
(4)Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
203._
(1)În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie, sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
(2)Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale şi consumabile, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
(3)Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
(4)Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
Coeficient de repartizare1 | = | Soldul iniţial al diferenţelor de preţ | + | Diferenţe de preţ aferente intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul exerciţiului financiar până la finele perioadei de referinţă | x 100 |
Soldul iniţial al stocurilor la preţ de înregistrare | + | Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de înregistrare, cumulat de la începutul exerciţiului financiar până la finele perioadei de referinţă |
1La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
(5)Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.
(6)La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
(7)Diferenţele de preţ se repartizează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
(8)În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
204._
(1)Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul.
(2)O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de "utilizare similară" este proprie fiecărei entităţi.
205.Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
206.În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
207._
(1)Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei.
(2)Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat obligaţii fiscale. Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
(3)Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
(4)Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului.
208.Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
SUBSECŢIUNEA 3:4.4.3. Investiţii pe termen scurt
209.În categoria investiţiilor pe termen scurt sunt cuprinse acţiunile deţinute la entităţile afiliate şi alte investiţii pe termen scurt.
210.Contravaloarea acţiunilor pe termen scurt primite fără plată, potrivit legii, se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 "Alte venituri financiare".
211._
(1)La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
(2)Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României de la data operaţiunii de constituire.
212._
(1)Lichidarea depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României de la data operaţiunii de lichidare.
(2)Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
213._
(1)Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.
(2)La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare înregistrate se suplimentează, se diminuează sau se anulează, după caz. La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.
SUBSECŢIUNEA 4:4.4.4. Casa şi conturi la bănci
214._
(1)Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar şi echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deţinute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, şi nu în scop investiţional.
(2)Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 5125 "Sume în curs de decontare").
(3)Sumele acordate personalului prin sistemul de cârduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plăţii unor achiziţii sau prestări de servicii, se evidenţiază în contul 542 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct.
(4)Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
(5)Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
(6)Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
215._
(1)Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.
(2)Contabilitatea disponibilităţilor în valută aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora se ţine distinct (analitice distincte) pentru activităţile fără scop patrimonial şi pentru activităţile economice.
216._
(1)Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operaţiunii se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de documente).
(2)Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.
217.La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie în valută, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite pe termen scurt în valută, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
218._
(1)În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
(2)Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României de la data operaţiunii de lichidare.
(3)Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
219._
(1)Sumele în numerar puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 542 "Avansuri de trezorerie", respectiv contul 461 "Debitori diverşi", în cazul terţilor).
(2)În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării avansului.
(3)Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi (461 "Debitori diverşi") sau creanţe în legătură cu personalul (4282 "Alte creanţe în legătură cu personalul"), în funcţie de natura creanţei.
220.În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria entităţii.
221.Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a reglementărilor emise în acest scop.
SECŢIUNEA 45:Terţi
SUBSECŢIUNEA 1:
222.Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entităţile afiliate, entităţile asociate, debitorii şi creditorii diverşi.
223._
(1)În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
(2)Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"), pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
(3)Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit"), pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
(4)În baza contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze în contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
(5)În conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv creanţele din penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară.
(6)Dobânzile şi penalităţile de întârziere, precum şi alte datorii de natură similară se recunosc fie în contul rezultatului exerciţiului, fie în rezultatul reportat, în funcţie de perioada căreia îi corespund şi cu respectarea prevederilor prezentelor reglementări.
224.Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
225.Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.
226._
(1)Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
(2)Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
(3)Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenţă").
227._
(1)Creanţele şi datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu respectarea prevederilor pct. 231-237.
(2)În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(3)Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.
(4)În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.
SUBSECŢIUNEA 2:Elementele monetare
228._
(1)Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.
(2)Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti un număr fix sau determinabil de unităţi monetare. Exemplele includ: pensii şi alte beneficii ale angajaţilor ce trebuie plătite în numerar; provizioane ce trebuie decontate în numerar. În mod similar, un contract de a primi sau de a furniza o cantitate variabilă de active în care valoarea justă ce trebuie primită sau furnizată este egală cu un număr fix sau determinabil de unităţi monetare este un element monetar.
(3)Caracteristica esenţială a unui element nemonetar este absenţa unui drept de a primi sau a unei obligaţii de a furniza un număr fix sau determinabil de unităţi monetare. Exemplele includ: sumele plătite în avans pentru bunuri şi servicii; imobilizări necorporale; stocuri; imobilizări corporale; şi provizioanele care urmează a fi decontate prin furnizarea unui activ nemonetar.
SUBSECŢIUNEA 3:Dispoziţii tranzitorii
229._
(1)La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, sumele reprezentând avansuri acordate pentru imobilizări corporale, respectiv necorporale, se preiau în conturile 4093 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" şi 4094 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale", la valoarea rezultată din evaluarea efectuată la 31 decembrie 2017, potrivit reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1.969/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Începând cu data de 1 ianuarie 2018, sumele reflectate în conturile 409 "Furnizori - debitori" [inclusiv cele înregistrate în conturile menţionate la alin. (1)] şi 419 "Clienţi - creditori" nu mai fac obiectul evaluării în funcţie de cursul valutar la finele exerciţiului financiar.
230.Prevederile pct. 229 alin. (2) se aplică, de asemenea, avansurilor în valută acordate entităţilor afiliate, asociate şi altor entităţi legate prin interese de participare, respectiv încasate de la acestea.
SUBSECŢIUNEA 4:Operaţiuni în valută
231._
(1)În înţelesul prezentelor reglementări, o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda naţională (leu), inclusiv tranzacţiile rezultate atunci când o entitate:
a)cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută;
b)împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau
c)achiziţionează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută.
(2)Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
(3)Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
232.În vederea aplicării regulilor privind contabilizarea operaţiunilor în valută, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
233.O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
234._
(1)În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data acordării finanţării. În situaţia în care data acordării finanţării este zi nebancară, la calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcţie de cursul unei valute.
235.Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în luna în care apar.
236.Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când creanţa sau datoria este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună.
237.Prevederile pct. 231-236 se aplică şi pentru activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică şi care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, inclusă în situaţiile financiare anuale ale persoanei juridice române.
238.La scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora.
239._
(1)Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
(2)În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate.
240.În cazul mărfurilor returnate de clienţi în acelaşi exerciţiu financiar în care a avut loc operaţiunea de vânzare, se corectează conturile 411 "Clienţi", 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor", 607 "Cheltuieli privind mărfurile" şi 371 "Mărfuri". În cazul în care mărfurile returnate se referă la o vânzare efectuată în exerciţiul financiar precedent, corecţia se înregistrează la data bilanţului în contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit", respectiv contul 408 "Furnizori-facturi nesosite" şi se reflectă în situaţiile financiare anuale ale exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului.
241.Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul 4118 "Clienţi incerţi sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanţe, pentru alte creanţe decât clienţii).
242._
(1)În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.
(2)Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
243.Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
244._
(1)În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate potrivit legii.
(2)Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
245.Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
246._
(1)Sumele datorate şi neachitate personalului până la sfârşitul exerciţiului financiar (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, dar care urmează a fi plătite/încasate în exerciţiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
(2)La înregistrarea în contabilitate a concediilor de odihnă sunt avute în vedere prevederile legislaţiei în vigoare, referitoare la modalitatea de efectuare a acestora.
(3)Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
247._
(1)Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
(2)Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale. Aici se cuprinde şi contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative şi la primele de asigurare voluntară de sănătate.
248.În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
249.Asistenţa guvernamentală reprezintă acţiunile întreprinse de guvern cu scopul de a acorda beneficii economice specifice unei entităţi sau unei categorii de entităţi care îndeplinesc anumite criterii. În înţelesul prezentelor reglementări, asistenţa guvernamentală nu include beneficii care sunt oferite doar indirect, prin acţiuni ale guvernului care influenţează condiţiile generale de activitate economică, cum ar fi punerea la dispoziţie de infrastructură în zonele aflate în dezvoltare.
250.Taxa pe valoarea adăugată se determină şi se înregistrează în contabilitate potrivit legii.
251.Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
252.La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
253._
(1)Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
(2)Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanţate din subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entităţii, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât şi creanţa din subvenţii corespunzătoare.
Dacă la sfârşitul perioadei de raportare conturile de datorii faţă de furnizori şi creanţe din subvenţii în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar oricărui element monetar în valută, astfel încât veniturile şi cheltuielile financiare aferente să nu influenţeze rezultatul acelei perioade.
În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operaţiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate şi legislaţia în vigoare.
(3)În cazul achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile, decontate de entităţi, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituţia finanţatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferenţele respective se înregistrează în conturi de debitori diverşi sau creditori diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.
254.Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului cuprinde operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei creditoare şi, de asemenea, operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.
255.Creanţele/Datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi.
256._
(1)Cheltuielile plătite/de plătit şi veniturile încasate/de încasat în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans (contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans") sau venituri în avans (contul 472 "Venituri înregistrate în avans"), după caz.
(2)În conturile prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli cu; chirii, abonamente, asigurări şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
(3)Onorariile şi comisioanele bancare achitate în vederea obţinerii de împrumuturi pe termen lung se recunosc pe seama cheltuielilor înregistrate în avans. Cheltuielile în avans urmează să se recunoască la cheltuieli curente eşalonat, pe perioada de rambursare a împrumuturilor respective.
(4)Prevederile alin. (3) nu se aplică pentru operaţiunile în derulare la data trecerii la aplicarea prezentelor reglementări.
257.Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare". Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
258.Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.
SECŢIUNEA 46:Contabilitatea angajamentelor şi a altor elemente extrabilanţiere
259._
(1)Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere şi, prin urmare, nu pot fi integrate în activele şi datoriile entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
(2)În această categorie se cuprind: angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile cu terţii; imobilizări corporale luate cu chirie; valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie; debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare; stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă; redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate; efecte scontate neajunse la scadenţă; bunuri publice primite în concesiune; dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadenţă.
260._
(1)Bunurile proprietate publică primite în concesiune, precum şi bunurile din domeniul privat al statului, care nu îndeplinesc condiţiile de recunoaştere ca active, se reflectă în conturi în afara bilanţului (contul 8038 "Bunuri primite în concesiune, cu chirie şi alte bunuri similare").
(2)La sfârşitul duratei contractului de concesiune sau închiriere, bunurile se restituie proprietarului. La restituirea acestor bunuri se creditează contul 8038 "Bunuri primite în concesiune, cu chirie şi alte bunuri similare".
261.În cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente (contul 807 "Active contingente"), respectiv datoriile contingente (contul 808 "Datorii contingente").
262._
(1)Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii. Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de exemplu, o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert.
(2)Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare anuale, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.
(3)În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
(4)Activele contingente sunt evaluate continuu pefitru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare anuale a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare anuale aferente perioadei în care au survenit modificările.
263._
(1)O datorie contingentă este:
a)o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
b)o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
- nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau
- valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
(2)O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă.
(3)În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
(4)Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.
(5)Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
a)provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
b)datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
- obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
- obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
SECŢIUNEA 47:Datorii pe termen scurt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
264._
(1)O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci când:
a)se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; sau
b)este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
(2)Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
SECŢIUNEA 48:Datorii pe termen lung: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
265.Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităţilor afiliate, respectiv entităţilor asociate, alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
266._
(1)Atunci când suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează în contul 169 "Prime privind rambursarea altor datorii". Aceasta trebuie prezentată în bilanţ, ca o corecţie a datoriei corespunzătoare.
(2)Valoarea acestei diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei.
267.Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate de entitate.
268.Entităţile trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a)termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b)există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data bilanţului.
SECŢIUNEA 49:Provizioane
SUBSECŢIUNEA 1:4.9.1. Recunoaşterea provizioanelor
269._
(1)Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror naturi este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
(2)Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.
270._
(1)La data bilanţului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligaţii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia. Ca urmare, provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
(2)Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
271.Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
272._
(1)Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund definiţiei unei datorii şi nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere a provizioanelor.
(2)Previzionarea unor pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active de exploatare ar putea fi depreciate. Ca urmare, entitatea testează aceste active pentru depreciere.
273.Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
274.Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
- o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
275._
(1)Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:
a)datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi
b)cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este, în general, mult mai redus decât în cazul provizioanelor.
(2)Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.
276.Se recunosc provizioane doar pentru acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor).
SUBSECŢIUNEA 2:4.9.2. Categorii de provizioane
SUBSECŢIUNEA 21:
277._
(1)Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a)litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b)cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c)acţiunile de restructurare;
d)pensii şi obligaţii similare;
e)provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
f)alte provizioane.
(2)Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
SUBSECŢIUNEA 22:Provizioane pentru restructurare
278.Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:
a)încetarea parţială a activităţii;
b)închiderea unor sedii ale entităţii;
c)modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
d)reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.
279._
(1)Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, şi anume cele care:
- sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
- nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.
(2)Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
- recalificarea sau mutarea personalului permanent;
- marketing.
Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului.
SUBSECŢIUNEA 23:Provizioane pentru pensii
280._
(1)Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajaţii au părăsit entitatea. Acestea se constituie atunci când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă obligaţia achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajaţii au părăsit entitatea. La constituirea acestor provizioane se vor avea în vedere şi prevederile legislaţiei în vigoare.
(2)Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileşte, de regulă, de către specialişti în domeniu. La determinarea lor se ţine seama de vârsta, vechimea în muncă şi rotaţia personalului în cadrul entităţii.
(3)Provizioanele pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie.
SUBSECŢIUNEA 24:Provizioane pentru contracte cu titlu oneros
281._
(1)Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligaţia contractuală actuală prevăzută în contract trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion.
(2)Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care costurile inevitabile aferente îndeplinirii obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice preconizate a fi obţinute din contractul în cauză. Costurile inevitabile ale unui contract reflectă costul net de ieşire din contract, adică valoarea cea mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele compensaţii sau penalităţi generate de neîndeplinirea contractului.
(3)Înainte de a constitui un provizion separat pentru un contract cu titlu oneros, o entitate recunoaşte orice pierdere din deprecierea activelor alocate contractului în cauză.
SUBSECŢIUNEA 25:Alte provizioane
282.În categoria altor provizioane se includ provizioane constituite pentru:
- alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii;
- cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător;
- obligaţii asumate în comun cu o terţă parte etc.
SUBSECŢIUNEA 3:4.9.3. Evaluarea provizioanelor
283._
(1)Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
(2)Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment.
284._
(1)Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.
(2)Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial recunoscute. Prin urmare, numai cheltuielile aferente provizionului iniţial pot fi acoperite din provizion.
SUBSECŢIUNEA 4:4.9.4. Rambursări în legătură cu provizioanele
285.Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă cedarea preconizată este strâns legată de evenimentul care generează constituirea provizionului. Entitatea recunoaşte câştigurile din cedările preconizate de active în conformitate cu prevederile de la secţiunea 4.3 subsecţiunea 4.3.3. "Imobilizări corporale".
286._
(1)În cazul în care preconizează că o terţă parte îi va rambursa, integral sau parţial, cheltuielile necesare pentru decontarea unui provizion, o entitate trebuie să recunoască rambursarea dacă şi numai dacă există dovezi clare că va primi rambursarea în cazul în care îşi onorează obligaţia. Rambursarea trebuie tratată ca un activ separat. Suma recunoscută ca rambursare nu trebuie să depăşească valoarea provizionului.
(2)În majoritatea situaţiilor, entitatea va rămâne responsabilă pentru toată suma în cauză, astfel încât, în cazul în care cealaltă parte nu plăteşte din orice motiv, entitatea este cea care trebuie să plătească întreaga sumă. În astfel de situaţii, entitatea recunoaşte un provizion pentru întreaga valoare a datoriei şi un activ separat pentru rambursarea preconizată, în momentul în care are dovezi că va primi suma în cauză dacă îşi onorează obligaţia.
(3)În anumite situaţii, dacă terţa parte nu efectuează plata, entitatea nu va fi răspunzătoare pentru sumele în cauză. În astfel de cazuri, entitatea nu este răspunzătoare pentru costurile în cauză şi acestea nu sunt incluse în provizion.
SECŢIUNEA 410:Subvenţii
287._
(1)În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor, acestea fiind primite de la guvern.
(2)În înţelesul prezentelor reglementări, guvernul se referă la guvernul propriu-zis, la agenţiile guvernamentale şi la alte organisme similare de la nivel local, naţional sau internaţional.
(3)Subvenţiile guvernamentale reprezintă asistenţa acordată de guvern sub forma unor transferuri de resurse către o entitate în schimbul conformării, în trecut sau în viitor, cu anumite condiţii referitoare la activitatea de exploatare a entităţii. Subvenţiile exclud acele forme de asistenţă guvernamentală cărora nu li se poate atribui, în mod rezonabil, o anumită valoare, precum şi acele tranzacţii cu guvernul care nu se pot distinge de operaţiunile comerciale normale ale entităţii.
(4)Subvenţiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi: subsidii, alocaţii, prime sau transferuri.
288.În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:
- subvenţii guvernamentale;
- împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
- alte sume primite cu caracter de subvenţii.
289._
(1)Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate.
(2)O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.
(3)În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
290.Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
291._
(1)Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că:
a)entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi
b)subvenţiile vor fi primite.
(2)Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite
(3)Recunoaşterea veniturilor din subvenţii se efectuează cu respectarea clauzelor care au stat la baza acordării lor.
292._
(1)Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect.
(2)Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel:
a)din punctul de vedere al contului rezultatului exerciţiului:
- în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor;
- la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate;
b)din punctul de vedere al bilanţului:
- creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;
- periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii Cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi se aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii.
293._
(1)Subvenţiile aferente veniturilor se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri (în contul 736 "Venituri din subvenţii de exploatare", în cazul în care subvenţia este aferentă activităţii fără scop patrimonial sau în contul 741 "Venituri din subvenţii de exploatare", în cazul în care subvenţia este aferentă activităţii economice) ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.
(2)În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.
294._
(1)În cele mai multe situaţii, perioadele de-a lungul cărora o entitate recunoaşte cheltuielile legate de o subvenţie guvernamentală sunt uşor identificabile. Astfel, subvenţiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeaşi perioadă ca şi cheltuiala aferentă. În mod similar, subvenţiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul rezultatului exerciţiului pe parcursul perioadelor şi în proporţia în care amortizarea acelor active este recunoscută.
(2)O subvenţie guvernamentală care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entităţii, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul rezultatului exerciţiului în perioada în care devine creanţă.
(3)În anumite circumstanţe, o subvenţie guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei entităţi. Astfel de subvenţii pot fi limitate la o anumită entitate şi pot să nu fie disponibile unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoaşterea subvenţiei în contul rezultatului exerciţiului are loc în perioada în care entitatea îndeplineşte condiţiile pentru primirea subvenţiei.
295.Subvenţiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligaţii. În acest caz, subvenţiile se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligaţii. De exemplu, o subvenţie pentru teren poate fi condiţionată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv. În acest caz, subvenţia se recunoaşte în contul rezultatului exerciţiului pe parcursul duratei de viaţă a clădirii.
296._
(1)Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve deoarece acestea reprezintă sume acordate sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii de către persoana juridică fără scop patrimonial.
(2)Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat (contul 475 "Subvenţii pentru investiţii"). Venitul amânat se înregistrează ca venit curent în contul rezultatului exerciţiului (contul 738 "Alte venituri din activităţile fără scop patrimonial", în cazul în care subvenţia este aferentă activităţii fără scop patrimonial sau în contul 758 "Alte venituri din exploatare", în cazul în care subvenţia este aferentă activităţii economice) pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea Ori cedarea activelor.
(3)Veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete se prezintă în contul rezultatului exerciţiului ca parte a cifrei de afaceri nete, indicator raportat pentru activitatea economică.
297.În cazul terenurilor şi clădirilor pentru care s-au primit subvenţii şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora subvenţia aferentă părţii cedate se transferă la venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă.
298._
(1)Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
(2)Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor amânate, dacă exista, sau, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.
(3)În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială.
SECŢIUNEA 411:Capitaluri proprii
SUBSECŢIUNEA 1:
299._
(1)Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă totalitatea surselor de finanţare proprii aflate la dispoziţia entităţii, după deducerea din totalul activelor a datoriilor acesteia.
(2)Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.
300.La elaborarea situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de capital. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii.
SUBSECŢIUNEA 2:4.11.1. Capital
301._
(1)Capitalul (aporturile de capital) reprezintă contribuţiile în numerar şi/sau în natură ale membrilor la constituirea patrimoniului social al persoanei juridice fără scop patrimonial.
(2)Capitalul (aporturile de capital) se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice fără scop patrimonial şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
(3)Contabilitatea analitică se ţine pe feluri de aporturi.
(4)Operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea sau micşorarea capitalului sunt cele prevăzute de lege sau actele de constituire a persoanei juridice fără scop patrimonial.
SUBSECŢIUNEA 3:4.11.2. Rezerve din reevaluare
302._
(1)Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectat în debitul sau creditul contului 105 "Rezerve din reevaluare", după caz, distinct pentru activităţile fără scop patrimonial şi activităţile economice, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezentele reglementări.
(2)Evidenţierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare operaţiune de reevaluare care a avut loc.
(3)Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective.
(4)Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor secţiunii 3.4 "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din prezentele reglementări.
SUBSECŢIUNEA 4:4.11.3. Rezerve legale şi alte rezerve
303._
(1)Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve
(2)Rezervele legale se constituie anual din excedentul/profitul entităţii, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege.
(3)Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege.
(4)Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din excedentul/profitul net al entităţii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
(5)Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama excedentului/profitului net pentru acoperirea deficitelor/pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale, cu respectarea prevederilor legale.
SUBSECŢIUNEA 5:4.11.4. Rezultatul exerciţiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea excedentului/profitului şi acoperirea deficitului/pierderii contabile
304._
(1)În contabilitate, excedentul/profitul sau deficitul/pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar.
(2)Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.
(3)Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de excedent/profit sau deficit/pierdere.
(4)Contabilitatea rezultatului reportat şi a rezultatului exerciţiului financiar se ţine distinct pentru activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială, potrivit legii, şi activităţile economice.
(5)Contabilitatea repartizării excedentului/profitului exerciţiului financiar se ţine distinct pentru activităţile fără scop patrimonial şi pentru activităţile economice.
(6)Rezultatul privind activităţile cu destinaţie specială nu se repartizează.
305._
(1)Repartizarea excedentului/profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea excedentului/profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2)Sumele reprezentând rezerve constituite din excedentul/profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea excedentului/profitului" = 106 "Rezerve". Sumele reprezentând excedentul realizat în exerciţiul financiar curent de casele de ajutor reciproc, repartizate la fondul social al membrilor acestora, conform prevederilor legale se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea excedentului/profitului" = 113 "Fondul social al membrilor Caselor de Ajutor Reciproc (C.A.R.)".
(3)Excedentul/Profitul contabil rămas după repartizările prevăzute la alin. (2) se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii, cu respectarea prevederilor legale.
306._
(1)Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor excedentului/profitului altele decât cele prevăzute la pct. 305 alin. (2) se efectuează după aprobarea, potrivit legii, a situaţiilor financiare anuale şi a propunerii de repartizare a excedentului/profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii.
(2)Închiderea conturilor 121 "Excedent/Profit sau deficit/pierdere" şi 129 "Repartizarea excedentului/profitului" se efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale.
(3)În contul 117 "Rezultatul reportat" se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar curent a rezultatului din contul de excedent/profit sau deficit/pierdere al exerciţiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile, respectiv din corectarea erorilor contabile.
307._
(1)Deficitul/Pierderea contabilă reportată se acoperă din excedentul/profitul exerciţiului financiar curent, după aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii, din cel reportat aferent exerciţiilor financiare precedente şi din rezerve, cu respectarea prevederilor legale.
(2)În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă deficitul/pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale, respectiv administratorilor.
SECŢIUNEA 412:Contabilitatea operaţiunilor realizate în cadrul contractelor de asocieri în participaţie
308._
(1)Evidenţa asocierii în participaţie se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în contabilitatea fiecărui coparticipant cu ajutorul contului 458 "Decontări din operaţiuni în participaţie", analitic distinct pe fiecare coparticipant.
(2)Evidenţa decontărilor din operaţiuni în asocieri în participaţie, respectiv a decontării cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a sumelor virate între coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului 458 "Decontări din operaţiuni în participaţie".
309._
(1)Entitatea care conduce evidenţa asocierii în participaţie ţine evidenţă şi întocmeşte balanţă de verificare distincte de cele corespunzătoare activităţii proprii.
(2)În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi necorporale puse la dispoziţia asocierii, acestea sunt cuprinse în evidenţa contabilă a celui care le deţine în proprietate.
(3)Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul dintre asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 4.
La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
(4)La data bilanţului, bunurile de natura stocurilor, creanţelor, disponibilităţilor, precum şi a datoriilor asocierii în participaţie, se înscriu în situaţiile financiare anuale ale asociatului care conduce evidenţa asocierii.
SECŢIUNEA 413:Prezentarea contului rezultatului exerciţiului
310.Formatul contului rezultatului exerciţiului întocmit de persoanele juridice fără scop patrimonial care desfăşoară activităţi economice, precum şi de persoanele juridice fără scop patrimonial de utilitate publică este următorul:
I. Venituri din activităţile fără scop patrimonial II. Cheltuieli privind activităţile fără scop patrimonial III. Rezultatul activităţilor fără scop patrimonial IV. Venituri din activităţile cu destinaţie specială V. Cheltuieli privind activităţile cu destinaţie specială VI. Rezultatul activităţilor cu destinaţie specială VII. Venituri din activităţile economice 1. Cifra de afaceri netă 2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie 3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. Alte venituri din exploatare 5. Venituri financiare 6. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare VIII. Cheltuieli privind activităţile economice 7. Cheltuieli privind stocurile 8. Cheltuieli cu serviciile 9. Cheltuieli cu personalul 10. Alte cheltuieli de exploatare 11. Cheltuieli financiare 12. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare 13. Impozitul pe profit IX. Rezultatul activităţilor economice X. Venituri totale XI. Cheltuieli totale XII. Excedentul/Profitul sau deficitul/pierderea exerciţiului financiar (X-XI; XI-X) |
311.Formatul contului prescurtat al rezultatului exerciţiului întocmit de organizaţiile sindicale şi patronale, precum şi de persoanele juridice fără scop patrimonial care nu desfăşoară activităţi economice, este următorul:
I. Venituri din activităţile fără scop patrimonial II. Cheltuieli privind activităţile fără scop patrimonial III. Rezultatul activităţilor fără scop patrimonial IV. Venituri din activităţile cu destinaţie specială V. Cheltuieli privind activităţile cu destinaţie specială VI. Rezultatul activităţilor cu destinaţie specială VII. Venituri din activităţile economice*) VIII. Cheltuieli privind activităţile economice*) IX. Rezultatul activităţilor economice*) X. Venituri totale XI. Cheltuieli totale XII. Excedentul/Profitul sau deficitul/pierderea exerciţiului financiar (X-XI; XI-X) |
*) Acest element se va completa numai de către organizaţiile sindicale şi patronale.
SECŢIUNEA 414:Dispoziţii speciale cu privire la contul rezultatului exerciţiului
SUBSECŢIUNEA 0:
312._
(1)Contul rezultatului exerciţiului cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar, pe feluri de activităţi, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului financiar (excedent/profit sau deficit/pierdere).
(2)Atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând diverse impozite şi taxe reflectate concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului rezultatului exerciţiului, la cifra de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite şi taxe.
313.Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii.
SUBSECŢIUNEA 1:4.14.1. Venituri
SUBSECŢIUNEA 11:
314.Contabilitatea veniturilor persoanei juridice fără scop patrimonial se ţine distinct pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială potrivit legii şi activităţi economice, iar în cadrul acestora pe feluri de venituri, după natura lor.
315._
(1)În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
(2)Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
(3)Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende.
(4)Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de rezultat al exerciţiului, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din activităţile fără scop patrimonial" pentru activităţile fără scop patrimonial, respectiv "Alte venituri din exploatare" pentru activităţile economice.
316.Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
317.Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
SUBSECŢIUNEA 12:Veniturile din activităţile fără scop patrimonial
318.Veniturile din activităţile fără scop patrimonial cuprind:
- venituri din cotizaţiile şi contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
- venituri din cote-părţi primite potrivit statutului;
- venituri din taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
- venituri din donaţii şi sume sau bunuri primite prin sponsorizare şi ajutoare;
- venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole;
- resurse obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile şi subvenţii pentru venituri;
- venituri din acţiuni ocazionale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului, precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe;
- venituri din dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din activităţile fără scop patrimonial, precum şi diferenţele de curs valutar;
- venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare;
- alte venituri din activităţile fără scop patrimonial, cum sunt:
- venituri obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
- venituri obţinute din reclamă şi publicitate, potrivit legislaţiei în vigoare;
- venituri rezultate din vânzarea imobilizărilor corporale/necorporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele folosite în activitatea economică;
- venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale utilizate pentru activitatea fără scop patrimonial;
- venituri din subvenţii pentru investiţii;
- venituri din despăgubiri;
- venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare:
- alte venituri din activităţile fără scop patrimonial.
3181.Reprezintă, de asemenea, venituri corespunzătoare activităţilor fără scop patrimonial sumele primite de la bugetul de stat pentru sprijinul organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.SUBSECŢIUNEA 13:Veniturile cu destinaţie specială
319.Veniturile cu destinaţie specială cuprind venituri reglementate de legi speciale, cum sunt: venituri cu destinaţie specială din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment şi alte venituri cu destinaţie specială, potrivit legii.
SUBSECŢIUNEA 14:Veniturile din activităţi economice
320._
(1)Veniturile din activităţi economice cuprind:
a)venituri din exploatare:
- venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi din prestări de servicii;
- venituri aferente costului producţiei, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi servicii în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi serviciilor în curs de execuţie, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
- venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;
- venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;
- alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare.
b)venituri financiare:
- venituri din imobilizări financiare;
- venituri din investiţii pe termen scurt;
- venituri din investiţii financiare cedate;
- venituri din diferenţe de curs valutar;
- venituri din dobânzi;
- venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
- alte venituri financiare.
(2)Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.
(3)Veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul rezultatului exerciţiului, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
(4)Pe seama veniturilor din exploatare se recunoaşte, de asemenea, diferenţa dintre valoarea titlurilor primite ca urmare a participării cu mărfuri la capitalul altor entităţi şi valoarea mărfurilor, la data dobândirii acelor titluri.
321._
(1)Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora.
(2)Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
322._
(1)În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor se înregistrează preţul de vânzare al acestora.
(2)În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mare decât valoarea lor contabilă, pe seama veniturilor se înregistrează câştigul rezultat din vânzarea acestora.
(3)Pe seama veniturilor financiare (contul 768 "Alte venituri financiare") se recunosc diferenţa dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entităţi, precum şi diferenţa dintre valoarea participaţiilor primite ca urmare a participării cu creanţe la capitalul altor entităţi şi valoarea nominală a creanţelor care fac obiectul participaţiei, la data dobândirii acelor titluri. Similar se înregistrează şi valoarea titlurilor primite fără plată, potrivit legii, acestea fiind recunoscute la valoarea justă.
SUBSECŢIUNEA 15:Venituri din vânzări de bunuri privind activităţile economice
323.În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
324.Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b)entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
c)mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d)este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
e)costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
325.Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. În alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor în posesia cumpărătorului. Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura că va încasa suma care se datorează, într-un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzacţia este o vânzare şi veniturile sunt recunoscute.
326.O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
327.Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze, fie să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
328.Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor.
SUBSECŢIUNEA 16:Venituri din prestarea de servicii privind activităţile economice
329._
(1)Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
(2)Contravaloarea prestărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidenţiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuţie", pe seama contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie".
330.În cazul în care preţul de vânzare include o valoare distinctă, specificată contractual, destinată prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistenţa tehnică şi perfecţionarea produsului după vânzarea unui program informatic), acea sumă este amânată (contul 472 "Venituri înregistrate în avans") şi recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile, dar nu mai târziu de încheierea perioadei pentru care a fost contractată prestarea ulterioară de servicii.
SUBSECŢIUNEA 17:Venituri din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende privind activităţile economice
331.Veniturile din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel:
a)dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
b)redevenţele şi chiriile se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului;
c)dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa.
SUBSECŢIUNEA 2:4.14.2. Cheltuieli
332._
(1)Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
(2)O promisiune de cumpărare nu generează contabilizarea de cheltuieli.
(3)Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente ă entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli, în contul rezultatului exerciţiului, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul "Alte cheltuieli de exploatare", corespunzător activităţilor fără scop patrimonial, respectiv activităţilor economice.
(4)În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
333._
(1)Contabilitatea cheltuielilor privind activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a)cheltuieli de exploatare, care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi a apei consumate; valoarea activelor biologice de natura stocurilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
- cheltuieli cu serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
- alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital; creanţe prescrise potrivit legii etc.); şi
b)cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele.
(2)Pe seama cheltuielilor de exploatare (contul 654 "Pierderi din creanţe şi debitori diverşi") se recunoaşte, de asemenea, diferenţa dintre valoarea creanţelor cedate în schimbul titlurilor primite şi valoarea mai mică a titlurilor primite, la data dobândirii acelor titluri.
(3)În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama cheltuielilor se înregistrează valoarea contabilă a acestora.
(4)În cazul vânzării investiţiilor pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mic decât valoarea lor contabilă, pe seama cheltuielilor se înregistrează pierderea rezultată din vânzarea acestora.
(5)Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază, distinct, în funcţie de natura lor.
334.În cadrul categoriilor de cheltuieli, contabilizate după natura lor, conturile de cheltuieli se dezvoltă obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială, potrivit legii, şi activităţi economice.