Capitolul v - Obligaţiile asiguratului - Ordonanță de urgență 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie

M.Of. 723

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 26 Septembrie 2016
CAPITOLUL V:Obligaţiile asiguratului
Art. 16: Notificarea asigurătorului RCA în cazul producerii unui eveniment asigurat
(1)Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.
(2)Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informaţii cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, documentele necesare instrumentării cazului.
(3)Asiguratul înştiinţează asigurătorul RCA în termenul prevăzut la alin. (1) cu privire la faptul că;
a)partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
b)procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi informează asigurătorul RCA imediat cu privire la desfăşurarea acestor proceduri şi rezultatul acestora;
c)partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care contractantul ia cunoştinţă despre acest lucru;
d)informaţiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul derulării contractului.
(4)Termenele prevăzute la alin. (1) şi (3) nu se aplică în situaţia în care asiguratul face dovada imposibilităţii îndeplinirii acestei obligaţii.
(5)Neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiei prevăzute la alin. (3) nu limitează dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
(6)Neprezentarea asiguratului la solicitarea asigurătorului nu îngrădeşte drepturile persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
Art. 17: Informarea persoanei prejudiciate
Asiguratul transmite părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea pretenţiilor de despăgubire, în special:
a)numele, prenumele şi adresa persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei;
b)numele, prenumele şi adresa sau denumirea, sediul contractantului ori asiguratului;
c)denumirea, sediul asigurătorului RCA care a emis contractul RCA, seria şi numărul contractului RCA, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de identificare al acestuia.
Art. 18: Stabilirea primei de asigurare RCA şi informarea asiguratului
(1)Asigurătorul RCA stabileşte o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate obligaţiile ce decurg din încheierea contractelor RCA.
(2)Pentru o perioadă de 6 luni, calculată de la data expirării termenului prevăzut la art. 36 alin. (3), A.S.F. va calcula un tarif de referinţă, cu caracter orientativ, trimestrial, pe baza daunei medii determinate statistic pentru fiecare categorie de vehicul în parte, pe baza plăţilor efective de daune achitate de către asigurătorii RCA din piaţă şi raportate la frecvenţa statistică a producerii evenimentelor pe categoria segmentelor de vehicule. A.S.F. va publica tarifele de referinţă, dauna medie şi frecvenţa statistică a producerii evenimentelor, pe categorii de vehicule. A.S.F. va evalua efectele acestei măsuri şi va întocmi un raport ce va fi înaintat Consiliului Concurenţei.

(3)Tariful de referinţă prevăzut la alin. (2) se aplică după aprobarea acestuia de către Consiliul A.S.F. şi intră în vigoare ulterior finalizării perioadei prevăzute la art. 36 alin. (3).
(4)În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA vor folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie şi alte instrumente de ajustare a tarifelor elaborate de A.S.F. în baza unor fundamente statistice, asigurându-se în acest fel o proporţionalitate între tarifele practicate în perioade succesive şi evoluţia daunalităţii pe segmentul respectiv de asiguraţi. În cazul în care asigurătorii RCA vor dori să îşi extindă gama de factori utilizaţi în evaluarea riscului sau să crească nivelul de granularitate al factorilor utilizaţi, aceştia îşi pot stabili şi alte criterii de risc stabilite prin reglementări A.S.F.
(5)Pentru determinarea sumei reprezentând prima de asigurare asigurătorul RCA ia în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani de raporturi contractuale, pentru accidente produse prin intermediul vehiculului asigurat, precum şi utilizarea unor tehnologii telematice.
(6)Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus vor fi stabilite prin reglementări A.S.F. Clasa bonus/malus se poate determina luând în calcul şi istoricul şoferului/şoferilor. Numărul claselor de bonus/malus trebuie să fie egal, iar coeficienţii de calculaţie pentru majorare (malus) sau diminuare (bonus) vor avea valori procentuale egale. Sistemul bonus/malus este format din categoria de bază B0, 8 clase de bonus şi 8 clase de malus.
(7)Asigurătorul RCA eliberează asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la data înregistrării solicitării acestuia, la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de raporturi contractuale, sau absenţa acestor daune.
(8)Asigurătorul RCA are obligaţia să notifice asiguraţii, la solicitarea acestora, în ceea ce priveşte modul de calcul al primei de asigurare.
(9)Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informaţii:
a)modalitatea de stabilire a primei de asigurare;
b)datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
c)raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;
d)orice alte informaţii privind modalitatea de calcul a primei de asigurare.
(10)Asigurătorul RCA are obligaţia deschiderii dosarului de daună la data înregistrării avizării de daună; procedura privind constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale A.S.F., potrivit art. 38 alin. (5).
(11)Personalul care efectuează constatarea daunelor este avizat de A.S.F.. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care intenţionează să facă constatarea daunelor trebuie să deţină: studii superioare de specialitate, certificare profesională, dovada urmării cursurilor de formare profesională continuă la un formator autorizat şi a certificării/evaluării de către Institutul de Studii Financiare.
Art. 19: Cererea de despăgubire
(1)Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul compensării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, respectiv către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 32.
(2)Cererea de despăgubire se poate înainta şi prin mijloace electronice.
Art. 20: Soluţionarea cererii de despăgubire
(1)În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, dar nu mai târziu de 3 luni de la data avizării daunei, asigurătorul RCA este obligat:
a)fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
b)fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
(2)Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
(3)Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii realizate de experţi autorizaţi, cu privire la producerea accidentului, dacă există suspiciuni întemeiate asupra producerii acestuia şi în condiţiile în care acesta nu face obiectul unor cercetări penale aflate în curs de desfăşurare; asigurătorul notifică în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei şi întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenţia de a desfăşura investigaţii; dacă în baza raportului de expertiză s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică şi dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. c); necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura investigaţii în termenul prevăzut la teza a II-a decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii; rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizarea investigaţiei/depunerea raportului de expertiză, dar fără a depăşi termenele prevăzute la alin. (1). Desfăşurarea propriilor investigaţii de către asigurătorii RCA nu creează obligaţii suplimentare entităţilor prevăzute la art. 38 alin. (1).
(4)Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (1) sub condiţia depunerii documentelor necesare stabilirii răspunderii şi cuantificării prejudiciului sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească; documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.
(5)Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau dacă diminuează nejustificat despăgubirea ori întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de suma neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii.
(6)În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească.
Art. 21: Stabilirea despăgubirilor
(1)Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în conformitate cu prevederile art. 15, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi
(2)Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor de referinţă pe piaţă la data producerii riscului asigurat, calculate într-un sistem de evaluare specializat.
(3)Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de competenţă a unui birou naţional auto se exercită împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenţii desemnaţi, după caz, dacă sunt îndeplinite prevederile art. 23.
(4)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează pe cale amiabilă şi/sau pe cale judecătorească.
(5)Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:
a)despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor se evaluează pe baza punctajului obţinut prin însumarea punctelor, comunicat de către Institutul Naţional de Medicină Legală şi prevăzut în reglementările A.S.F.
b)evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinţei îndurate de persoanele prejudiciate;
c)valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată de la data producerii accidentului;
d)despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;
e)punctajul pentru suferinţele cauzate prin vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice: pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.
Art. 22: Plata despăgubirilor
(1)Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia sau în numerar, în condiţiile legii.
(2)Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.
(3)Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 24.
(4)În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferenţă de despăgubire dintre cea care rezultă potrivit contractului de asigurare facultativă şi cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.
(5)În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri, prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau de către instanţa judecătorească.
(6)În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativa a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluţionării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.
Art. 23: Reprezentantul de despăgubiri
(1)Asigurătorii RCA au obligaţia să desemneze în fiecare stat aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse obligaţiei de asigurare în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate.
(2)Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze cazurile de daună în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident de vehicule:
a)pentru care asigurarea RCA a fost emisă de către un asigurător RCA ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul;
b)produs în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul; şi
c)pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(3)Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona pentru mai mulţi asigurători RCA.
(4)Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(5)Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate de a acţiona direct împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului RCA al acesteia, după caz.
(6)Asigurătorul RCA este obligat să informeze BAAR cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum şi cu privire la toate modificările în privinţa reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la producerea modificărilor respective.