Capitolul iv - Contractul de concesiune - Ordonanță de urgență 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
M.Of. 569
Ieşit din vigoare Versiune de la: 21 Ianuarie 2007
CAPITOLUL IV:Contractul de concesiune
Art. 50
(1)Neîncheierea contractului de concesiune într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data împlinirii termenului prevăzut la art. 42 poate atrage plata daunelor-interese de către partea în culpă.
(2)Refuzul ofertantului declarat câştigător de a încheia contractul de concesiune poate atrage după sine plata daunelor-interese.
Art. 51
(1)Contractul de concesiune cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini şi clauzele convenite de părţile contractante, în completarea celor din caietul de sarcini, fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini.
(2)Conţinutul contractului de concesiune este prezentat, cu titlu orientativ, în cadrul normelor metodologice la prezenta ordonanţă de urgenţă.
(3)Contractul de concesiune trebuie să conţină interdicţia pentru concesionar de a subconcesiona, în tot sau în parte, unei alte persoane obiectul concesiunii, cu excepţia cazurilor în care subconcesionarea este permisă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4)Contractul de concesiune va cuprinde şi clauze contractuale referitoare la împărţirea responsabilităţilor de mediu între concedent şi concesionar.
Art. 52
În contractul de concesiune trebuie precizate în mod distinct categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv:
a)bunurile de retur ce revin de plin drept, gratuit şi libere de orice sarcini concedentului la încetarea contractului de concesiune. Sunt bunuri de retur bunurile care au făcut obiectul concesiunii;
b)bunurile proprii care la încetarea contractului de concesiune rămân în proprietatea concesionarului. Sunt bunuri proprii bunurile care au aparţinut concesionarului şi au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii.
Art. 53
(1)Concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local, după caz.
(2)În cazul în care modificarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, concesionarul are dreptul să primească fără întârziere o justă despăgubire.
(3)În caz de dezacord între concedent şi concesionar cu privire la suma despăgubirii, aceasta va fi stabilită de către instanţa judecătorească competentă. Acest dezacord nu poate în niciun caz să permită concesionarului să nu îşi execute obligaţiile contractuale.
Art. 54
(1)Raporturile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii între drepturile care îi sunt acordate concesionarului şi obligaţiile care îi sunt impuse.
(2)Concesionarul nu va fi obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuţia obligaţiilor sale, în cazul în care această creştere rezultă în urma:
a)unei măsuri dispuse de o autoritate publică;
b)unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit.
Art. 55
(1)Concesionarul îşi execută obligaţiile potrivit termenilor şi condiţiilor prevăzute în contractul de concesiune şi în acord cu prevederile legale specifice bunului concesionat.
(2)Concedentul are dreptul să verifice în perioada derulării contractului de concesiune modul în care sunt respectate clauzele acestuia de către concesionar.
Art. 56
(1)Concesionarul are obligaţia ca în termen de cel mult 90 de zile de la data semnării contractului de concesiune să depună, cu titlu de garanţie, o sumă fixă reprezentând o cotă-parte din suma obligaţiei de plată către concedent, stabilită de acesta şi datorată pentru primul an de exploatare.
(2)Din această sumă sunt reţinute, dacă este cazul, penalităţile şi alte sume datorate concedentului de către concesionar, în baza contractului de concesiune.
(3)Concesionarul poate constitui drept garanţie şi titluri de credit, asupra cărora se va institui garanţie reală mobiliară, cu acordul concedentului.
Art. 57
(1)Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situaţii:
a)la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;
b)în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanţa de judecată;
c)în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;
d)în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, prin reziliere de către concesionar, cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului;
e)la dispariţia, dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunţare, fără plata unei despăgubiri.
(2)La încetarea contractului de concesiune concesionarul este obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat.
Art. 58
(1)Contractul de concesiune va fi încheiat în limba română, în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.
(2)În cazul în care concesionarul este de o altă naţionalitate sau cetăţenie decât cea română şi dacă părţile consideră necesar, contractul de concesiune se va putea încheia în patru exemplare, două în limba română şi două într-o altă limbă aleasă de ele.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2) fiecare parte va avea câte un exemplar în limba română şi un exemplar în limba străină în care a fost redactat contractul.
(4)În caz de litigiu, exemplarele în limba română ale contractului prevalează.
Art. 59
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 14, bunurile proprietate publică pot fi concesionate prin atribuire directă companiilor naţionale, societăţilor naţionale sau societăţilor comerciale aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea entităţilor prevăzute la art. 5, care au fost înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome şi care au ca obiect principal de activitate gestionarea, întreţinerea, repararea şi dezvoltarea respectivelor bunuri, dar numai până la finalizarea privatizării acestora.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) nu este necesară întocmirea studiului de oportunitate.
(3)Concesionarea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(4)În măsura în care se constată că exploatarea bunului ce face obiectul concesiunii prevăzute la alin. (1) implică în mod necesar şi executarea unor lucrări şi/sau prestarea unor servicii, concesionarul bunului are obligaţia de a încheia contracte pe care, în funcţie de scopul urmărit şi de activităţile desfăşurate, să le califice conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.
(5)Prin excepţie de la prevederile art. 5 şi 8, companiile naţionale, societăţile naţionale sau societăţile comerciale prevăzute la alin. (1) pot subconcesiona bunurile proprietate publică care le-au fost concesionate potrivit alin. (1).
(6)Studiul de oportunitate al subconcesionării se aprobă de către persoanele care, potrivit art. 5, au calitatea de concedent în contractul de concesiune.
(7)Subconcesionarea prevăzută la alin. (5) se aprobă, pe baza studiului de oportunitate, prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(8)Prin hotărârea de aprobare a concesionării prevăzută la alin. (3) poate fi aprobată şi subconcesionarea prevăzută la alin. (5).
(9)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (6)-(8), regimul juridic al subconcesionării prevăzute la alin. (5) este cel instituit de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru concesionare.
(10)Redevenţa obţinută prin subconcesionare se face venit la bugetul companiilor naţionale, societăţilor naţionale sau societăţilor comerciale care au subconcesionat bunurile aparţinând proprietăţii publice.
(11)Sumele reprezentând redevenţa prevăzută la alin. (10) sunt utilizate numai pentru întreţinerea, repararea, reabilitarea, modernizarea şi/sau dezvoltarea bunurilor proprietate publică care au făcut obiectul concesionării şi nu pot fi recuperate prin amortizare conform prevederilor legale în vigoare.