Art. 117. - Art. 117 - Ordonanță de urgență 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice - REPUBLICARE
M.Of. 670
În vigoare Versiune de la: 26 Mai 2025
Arată norme de aplicare
Art. 117 (1)Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare şi se dispune de către poliţistul rutier în cazul săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:a)conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;
b)conducerea unui vehicul care deteriorează drumul public sau afectează mediul ori care prezintă deficienţe periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie;
c)conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;
d)conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură penală;
e)se află sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană;
f)refuză sau nu poate să se supună testării în vederea stabilirii prezenţei în organism a alcoolului sau a substanţelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană;
g)nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege.
(2)Imobilizarea unui vehicul se dispune şi în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârşeşte o faptă de natură penală sau este dat în urmărire potrivit legii.
(3)Pentru oprirea forţată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), poliţia rutieră poate utiliza dispozitive tehnice sau mijloace de blocare proprii. În situaţia în care nu poate utiliza mijloace sau dispozitive proprii, măsura imobilizării dispusă de poliţia rutieră se duce la îndeplinire de administraţia publică locală sau administratorul drumului public.
(4)Revocarea imobilizării vehiculului se dispune:a)de către organul judiciar competent, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d) şi alin. (2);
b)după înlăturarea stării de pericol, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c);
c)după trecerea a 24 de ore, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);
d)după respectarea timpilor de odihnă, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g).
(5)Persoana care va asigura conducerea vehiculului în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e) sau f) este supusă în prealabil testării în vederea stabilirii prezenţei în organism a alcoolului sau a unor substanţe psihoactive.
(6)Refuzul persoanei prevăzute la alin. (5) de a se supune testării privind consumul de alcool sau substanţe psihoactive conduce la imobilizarea vehiculului potrivit alin. (1) lit. e) sau f), după caz.
(7)Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin regulament.
Art. 117 (1)Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare şi se dispune de către poliţistul rutier în cazul săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:a)conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;b)conducerea unui vehicul care deteriorează drumul public sau afectează mediul ori care prezintă deficienţe periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie;c)conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;d)conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură penală;e)se află sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană;f)refuză sau nu poate să se supună testării în vederea stabilirii prezenţei în organism a alcoolului sau a substanţelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană;g)nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege.(2)Imobilizarea unui vehicul se dispune şi în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârşeşte o faptă de natură penală sau este dat în urmărire potrivit legii.(3)Pentru oprirea forţată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), poliţia rutieră poate utiliza dispozitive tehnice sau mijloace de blocare proprii. În situaţia în care nu poate utiliza mijloace sau dispozitive proprii, măsura imobilizării dispusă de poliţia rutieră se duce la îndeplinire de administraţia publică locală sau administratorul drumului public.(4)Revocarea imobilizării vehiculului se dispune:a)de către organul judiciar competent, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d) şi alin. (2);b)după înlăturarea stării de pericol, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c);c)după trecerea a 24 de ore, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);d)după respectarea timpilor de odihnă, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g).(5)Persoana care va asigura conducerea vehiculului în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e) sau f) este supusă în prealabil testării în vederea stabilirii prezenţei în organism a alcoolului sau a unor substanţe psihoactive.(6)Refuzul persoanei prevăzute la alin. (5) de a se supune testării privind consumul de alcool sau substanţe psihoactive conduce la imobilizarea vehiculului potrivit alin. (1) lit. e) sau f), după caz.(7)Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin regulament.