Secţiunea 3 - Angajamentul legal - Norme Metodologice din 2025 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare

M.Of. 696

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 25 Iulie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 3:Angajamentul legal
Art. 17
(1)Angajamentul legal are înţelesul prevăzut la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 500/2002 şi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 273/2006.
(2)Pentru a putea fi considerat angajament legal, actul juridic trebuie să stabilească în mod neechivoc faptul că instituţia publică are o obligaţie de plată.
Art. 18
(1)Se pot considera angajamente legale emise de instituţia publică:
a)actele juridice bilaterale şi multilaterale la care este parte (contracte de achiziţie publică, contracte individuale de muncă, convenţii, acorduri etc.), dacă din acestea rezultă obligaţii de plată pe seama fondurilor publice;
b)actele administrative (ordine, decizii, dispoziţii etc.), dacă din acestea rezultă obligaţii de plată pe seama fondurilor publice.
(2)În cazul achiziţiilor publice/sectoriale/în domeniul apărării şi securităţii, precum şi al concesiunilor de lucrări şi servicii, angajamentele legale pot fi:
a)contractele de achiziţie publică, contractele de achiziţie sectorială, contractele de concesiuni de lucrări şi servicii, precum şi contractele de achiziţie publică din domeniul apărării şi securităţii;
b)documentele prin care se angajează cheltuielile aferente achiziţiilor directe în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 98/2016, ale Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 99/2016, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 195/2012, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011.
(3)Orice angajament legal emis de instituţia publică trebuie să aibă înscris şi codul de angajament prin care s-au rezervat credite de angajament, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 37 şi 38, pentru care instituţia publică optează pentru alocarea de coduri de angajament anuale distincte.
Art. 19
(1)Angajamentul legal emis pe o perioadă nedeterminată, cel care se reînnoieşte automat şi cel care generează obligaţii de plată pe mai mulţi ani se pot considera că sunt formate din mai multe angajamente legale anuale.
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile doar dacă prin clauze contractuale sau efectul legii este posibilă obţinerea încetării efectelor angajamentului legal prin voinţa unilaterală a instituţiei publice.
(3)În cazul aplicării prevederilor alin. (1) este necesar ca la fiecare început de an să se efectueze revizuirea sumelor rezervate în conformitate cu prevederile art. 16, prin revizuirea documentului de fundamentare iniţial, actualizat cu toate revizuirile şi menţinerea codului de angajament iniţial.
(4)Angajarea cheltuielilor în limitele creditelor de angajament în condiţiile alin. (3) se face pentru anul curent sau pentru perioada rămasă până la încetarea angajamentului legal.
(5)Valoarea pentru care se rezervă creditele de angajament şi creditele bugetare reprezintă estimarea, potrivit art. 13 alin. (3), a plăţilor pe anul respectiv, inclusiv eventualele plăţi suplimentare conform contractelor încheiate.
Art. 20
(1)La momentul avizării/vizării, proiectul de angajament legal trebuie să aibă înscris şi codul de angajament.
(2)Proiectele de angajamente legale, a căror emitere cade în sarcina instituţiei publice, pot fi aprobate de ordonatorul de credite numai dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv propriu şi viza de control financiar preventiv delegat, după caz, în condiţiile legii sau în condiţiile prevederilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999.
(3)Răspunderea pentru existenţa unei rezervări de credite de angajament egală sau mai mare decât valoarea angajamentului legal, precum şi a rezervării de credite bugetare îi revine ordonatorului de credite.